O poveste cu vampiri (partea 1)

46.4K 295 49

O poveste cu vampiri (partea 1)

1

-Mergi in camera ta!

-Bine!

-Si acolo sa ramai!

Am plecat trantind usa camerei in urma mea. Cum am ajuns in situatia asta? Pedepsita. Era ceva de care nu mai avusesem parte pana atunci. Cel putin nu in felul acesta. Inchisa in camera pentru o saptamana era un cosmar de neimaginat. Si era deja a treia oara de cand venisem sa locuiesc aici, ceea ce nu se intampla decat de 2 saptamani. Primele doua dati chinul a fost usor de suportat avand in vedere ca nu am fost consemnata decat doua zile, dar o saptamana era colosal de mult. Din fericire pentru ea, in orasul asta uitat de lume nici macar pentru ce sa fugi de acasa nu ai. Nu tu cluburi, nu tu discoteci sau alte bodege atragatoare pentru ochii oricarui adolescent. Din pacate si daca se gaseau asemanea locuri rau famate prin zona, nu erau chiar cel mai atragator lucru pentru mine. Am cunoscut eu lucruri mult mai interesante. De-ar fi stiut numai matusa Annie pe unde am umblat eu cu tata si prin ce locuri am ajuns cu el, ar fi stiut ca o usa incuiata si un geam la etaj nu ar fi suficient sa ma tina in loc.

M-am trantit in pat cu naduf si am inceput sa bomban in barba despre cum avea sa mi-o plateasca, dar ma gandeam la cu totul altceva. Motivul pentru care fusesem pedepsita. Ei aici alta poveste. Nici macar nu-mi pare rau. A fost cel mai amuzant lucru pe care l-am facut de cand am venit aici si sigur o sa-l mai incerc odata. Dar ea atata se ambaleaza ! Cateodata imi vine sa ma dau si la ea, dar ma abtin, avand in vedere ca e sora tatei si ca, daca seamana catusi de putin cu el, probabil voi sfarsi prin a lua bataie. Nesimtitul din vecini, in schimb, nu cred ca se va mai uita la mine o perioada de acuma incolo, de fapt cred ca nu va mai iesi din casa vreo 2 saptamani dupa ce minunatie de ochi vanat i-am lasat cadou pentru ca nu stie sa-si tina mainile acasa. Daca ma intrebi pe mine a meritat-o. Cum indrazneste el sa incerce sa ma ia de dupa gat ? Ne cunoastem de 2 saptamani si el deja are impresia ca suntem cei mai buni prieteni sau chiar mai mult. Dar asta trebuie sa-l potoleasca pentru un timp.

Bun, acum ca am hotarat ca nu voi regreta ca mi-am pocnit vecinul, trebuie sa gasesc ceva de facut inainte sa mor de plictiseala. Probabil voi trece de saptamana asta la fel cum am trecut si de celelalte zile in care a fost pedepsita : citind. Dap, asa voi face. Intotdeauna mi-a placut sa citesc, dar cu « slujba » tatei nu aveam timp niciodata. Macar ceva bun sa iasa din exilul meu de 6 luni in orasul acesta uitat de lume.

Inca ma intreb cum de am ajuns tocmai aici. Din nefericire alternativa era de 100 de ori mai sumbra, asa ca, din 2 rele am ales-o pe cea mai convenabila. Inca ma intreb de ce Annie a fost de acord, dar cred ca de vina a fost faptul ca ea si tata s-au inteles intotdeauna de minune, chiar daca nu se vedeau decat o data pe an, plus faptul ca nu trebuie sa ma suporte decat pana implinesc 18 ani. Dupaia i-am promis ca imi voi vedea de drum, la fel ca tata. Ah ce dor imi e de el ! Parca nici nu-mi vine sa cred ca au trecut 2 luni de cand a murit, dar dupa o luna de plimbat prin case de copii , ultimele doua saptamani sunt cele mai normale de pana acum, aproape o usurare. Cu toate ca nu-mi place sa recunosc 6 luni cu ea ma vor ajuta sa-mi pun ordine in ganduri si in viata.

De cand a murit numai la asta ma gandesc : sa-l prind pe nenorocit, sa-i smulg capul de pe umeri si sa-l ard in foc, pentru ca, cu toate ca Annie nu stie cu ce se ocupa tata sau de ce a murit, eu stiu perfect. Tata a murit facand ceea ce era stia mai bine : vanand. Dar nu orice fel de vanatoare, el vana monstri. Creaturi care ti se par scoase din cosmaruri si pe care lumea nu pare in stare sa le perceapa, dar care exista si fac ravagii in randurile oamenilor nestiutori din orasele mici ale pamantului fagaduintei, America. Dap, viata mea e un montagne ruse cu creaturi ca demoni, fantome, spirite, shape-shifters, varcolaci si lista mai poate continua. Cateodata nici mie nu-mi venea sa cred ca exista asa ceva, dar dupa ce ai omorat cateva, incetezi sa te mai indoiesti. Lumea creaturilor e complicata. Exista tratate si legi pe care nemuritorii, sau creaturile, sau monstrii, sau cum vrei sa le spui, nu le pot incalca, iar noi ca hunteri nu le putem dezlega, dar carora nu trebuie sa ne supunem. Chiar si in lumea haosului exista o ordine, dar asta nu ma va impiedica sa-mi obtin razbunarea.

O poveste cu vampiri (partea 1)Descoperă acum locul unde povestirile prind viață