DNA | Zayn Malik

Prolog

Geamul spart al localului îmi făcea munca mult mai uşoară. Mi-am strecurat uşor corpul printre cioburile din sticlă, intrând în cele din urmă înăuntru. Paşii mei erau urmaţi de scârţâitul parchetului. Barul era unul vechi. Tatăl meu obişnuia să mă aducă aici când el se întâlnea cu prietenii lui. Pe atunci, era unul din barurile cele mai bune şi cu profit al cartierului. Patronul era atent cu fiecare detaliu, voia să iasă totul bine, dar, după moartea soţiei sale, lucrurile s-au schimbat. El şi-a dedicat viaţa florilor, uitând oarecum de această afacere. Nu multă lume mai trece pe aici, iar, dacă o face, este doar pentru a întreba de localuri selecte.

Am deschis sertarul unde ştiam că se află banii pentru vacanţa mea. Nu erau mulţi, câteva sute de dolari care m-ar ajuta să mă distrez. Nu îmi plăcea ceea ce făceam, dar aveam nevoie de banii aceia. Am băgat dolarii în buzunar, apoi îndreptându-mă rapid spre geamul spart. Nu părea să fie o problemă scăparea mea. Jefuirea unui bar ca acesta nu ar fi dat de bănuit. Mişcările fine învăţate la balet m-au ajutat să nu scot nici cel mai mic zgomot. Odată ce picioarele mele au atins asfaltul am fost luată „pe sus” de o maşină de poliţie.

- La dracu', am scuipat.

Acel domn bătrân cu uniformă se îndrepta acum spre mine cu nişte bucăţi din metal. M-a împins cu o forţă brută în perete legându-mi mâinile.

- Să te ia naiba, am murmurat printre dinţi.

- Nu ştii în ce probleme te-ai băgat, mucoaso, a adăugat el.

Mi-a strâns puternic încheieturile, târându-mă până la maşină.

 

 

Cheile se rotiră de două ori, în uşa celulei mele intrând un bărbat al naibii de scârbos. Părul făcut ţepi şi ochii aceia căprui, ale căror culoare, însă, acum, era aurie, probabil că luase o doză sănătoasă de etnobotanice. Avea o construcţie a corpului impresionantă, se vede că se duce la sală. A făcut semn poliţiştilor să închidă uşa în urma lui, spunând că va dura ceva. Mâinile lui erau acoperite de tatuaje. Braţele dure mi-au dat de înţeles că domină o forţă extrem de mare. Mi-a fixat corpul câteva minute afişând un zâmbet larg după.

 

- Îmi face mare plăcere să te cunosc, Eveline.

 

- C-cine eşti? am spus încet şi uşor răguşită.

 

A zâmbit, apropiindu-şi corpul şi mai mult de al meu. Şi-a băgat mâna în părul meu lung şi l-a prins tare, făcându-mă pe mine să scâncesc de durere. Faţa lui era aproape lipită de a mea. Limba lui mi-a atins maxilarul apoi şi-a dus buzele la urechea mea.

 

- Eu sunt şeful tău. Îmi aparţii de acum.

 

 

 

 

 

Aşa a început schimbarea mea. Voiam să fiu altcineva şi nu doar idioata care se plimbă pe coridorul şcolii. Voiam să am una din acele vacanţe pline de adrenalină de care tot auzisem. Şi am avut. Trei săptămâni de stat într-o celulă încercând să scapi de toţi perverşii care se apropie de tine pentru o noapte de plăcere. Dar, apoi, în a patra săptămână apare un tip spunându-ţi că îi aparţii de acum. Că a plătit cauţiunea şi că trebuie să munceşti la clubul lui pentru a putea plăti toţi banii. Dar nu orice club. Unul din cele mai fiţoase cluburi ale Los Angeles-ului. Locurile acelea în care bărbaţii pot profita de domnişoarele care se mişcă la bară doar pentru că au plătit câteva sute de dolari. Trebuia să fii curva orcarui bărbat şi binenţeles să încerci să îi faci toate plăcerile, vorbind şi de plăcerea orală. Şi dacă refuzi, patronul o să aibă grijă că faţa ta să nu mai fie atât de frumoasă. Am vrut să fiu cine nu pot. Am vrut să par dură şi acum plătesc... şi nu cu bani. Cu carne vie.