Capitolul 17

6.2K 410 7
                                    

*Perspectiva lui Lexi*

-Spuneti-mi ca glumiti, ma rog eu de parintii mei  in timp ce se ridica de pe scaune.

-Victor, Maria! Ne-a fost dor de voi, spune mama incantata si ii ia in brate pe cei doi, dar eu, fata de fratele meu, stau mai retrasa.

-Vai Doamne Issac ce mare te-ai facut, spune barbatul si imi imbratiseaza fratele. Iar tu papuso, vino la mine! zice privindu-ma, dar mirata ma intorc privind in spate.

-Lexi nu te mai prosti si vino aici, imi ordona tata si fac doi pasi spre asa zisul... Victor.

-Si eu spuneam ca era frumoasa cand era o mana de om, acum e superba! pune femeia de langa el. Ce mare ai crescut, adauga si amandoi ma iau in brate.

-Nu vreau sa va stric momentul, dar eu habar n-am cine sunteti, spun impasibila facandu-i pe toti sa rada, iar pe Dylan sa ofteze.

-Hai sa stam jos si sa ne lamurim copii, spune roscata si ocupa un loc la masa alaturi de ceilalti.

-Lexi nu te mai holba, ma impunge cu cotul Issac si ma asez.

-Sa o luam cu inceputul, incepe mama.

-Maria si Victor sunt niste vechi prieteni din facultate, continua tata.

-Dar pentru ca am fost nevoiti sa plecam in Canada pe cand voi erati niste ghemotoace... nu am avut ocazia sa ne cunoastem, il urmeaza Victor.

-Si acum...va stabiliti aici? ii intreaba Issac si privirea imi fuge fara sa vreau spre fiul lor.

-Da, chiar astazi ne-am luat o superba casa in cartier cu voi si daca nu ma insel , asta doar daca e vechea adresa, stam la doar 2 case unii de ceilalti, spune incantata roscata si deschid gura de uimire.

-Cred ca glumesti, adica eu voi fi vecina cu el? intreb cu nesimtire, iar Dylan chicoteste.

-Exact iubito, vom fi vecini, imi raspunde la fel de incantat ca mama sa.

-Stai asa... eu pe tine te-am mai vazut domnisorica, erai la firma fiului meu, constata femeia facandu-l pe tata sa scoata un marait gutural.

-Respira ca nu m-am angajat, il calmez eu. Da... asa este, imi reintorc capul spre femeie. Si sincer, nici nu ma mai gandesc sa calc pe acolo din nou!

-Acum inteleg si eu de ce Dylan era asa paralel cu viata zilele astea, rade Victor alaturi de sotia sa.

-Cum adica? intreaba tata si mama ii sopteste ceva la ureche facandu-l sa zambeasca.

-Adica e imposibil sa nu te indragostesti de ea, ii raspunde barbatul, iar atat eu, cat si fiulor lor inghitim in sec.

-Ma dus sa dau un telefon, zice grabit Dylan si se ridica.

-Eu ma duc sa il ajut, adaug eu imediat simerg dupa el pana afara.

-Lexi lasa-ma, zice rusinat din cate vad.

-Deci, incep cu un zambet strengaresc pe fata, indragostit zici, hm?

-Imi mananci ficatii, stii? ofteaza iritat si ma priveste fix in ochii.

-A... da stiu, asta e scopul meu in viata de cateva zile, rad de el in timp ce ma trage mai aproape.

-Esti o asa nesuferita uneori, chicoteste si isi lasa capul pe umarul meu infasurandu-si bratele in jurul mijlocului meu.

-Stii ca suntem asteptati? soptesc eu dupa cateva momente de tacere.

-Nu puteai sa taci? Na ca ai stricat momentul, spune ridicandu-si capul si ma priveste amuzat.

-Sa tac, hm? Bine Dylan... daca asta iti doresti, asta vei avea, spun hotarata si fac o pirueta pe calcaie intorcandu-ma spre usa.

-Haide ma ca glumeam, zice si ma prinde de mana tragandu-ma la pieptul lui, dar nu scot nici o vorba. Tu vorbeai serios? ma intreaba si ridic din umeri. Hai nu fi copil!

    Ai grija ce iti doresti ca asta vei primi...

-Asta va fi un monolog lung, spune hotarat, dar ma smucesc si scap din stransoarea lui  reusind sa intru in local.

-Ce a durat atat? Nu gasea tastele? rade Issac cu lacrimi apucand paharul cu vin.

-Mai bine nici nu ma duceam, mormai mai mult pentru mine si ma asez langa fratele meu.

-Lexi... s-a intamplat ceva? ma intreaba Victor cand Dylan isi reia locul.

-Nu, absolut nimic, raspund zambitoare.

-Haide ma Lexi. Haide iubito vorbeste cu mine, imi ordona barbatul din fata mea disperat, dar nu dau nici doi bani.

-Ce i-ai facut? il intreaba Maria. Haide Lexi, zi tu daca el nu vrea sa zica, adauga aceasta,  dar exact ca un catar incapatanat... nu scot nici o vorba.

-Haideti ma, nu fiti copii, ce naiba?! rade Issac.

-Ce i-ai facut? repeta Victor intrebarea sotiei sale. 

-Nimic, e ea prea copila! ii raspunde acesta dupa cateva secunde cu un ton nevinovat facandu-ma sa scancesc si pe tata sa se incordere vizibil, dar sub atingerea delicata a mamei se calmeaza.

-I-am stricat mirificul moment de stat cu capul in parul meu mirosindu-l, il atac eu. Si cica eu copila?!

-Pai esti ca nu vrei sa vorbesti cu mine! mi-o taie el destul de slabut.

-Nu te mai comporta ca un adolescent indragostit si ma voi comporta cum trebuie, i-o intorc eu band din paharul cu vin alb adus de un chelner tinerel.

-Atunci lasa-ma in pace, numai din cauza ta ma comport asa, contraataca vizibil enervat.

-Daca asta este ce vrei, de acord! spun zambind si brusc sunt apucata de brat de catre fratele meu care imi face semn sa-l urmez. Scuzati-ma!

-Esti o asa scorpie cateodata, ma impunge Issac cand ne ascundem dupa un colt . Uita-te la el... e indragostit!

-Nu-mi pasa! De ce mi-ar pasa de sentimentele lui atata timp cat nimanui nu-i pasa de ale mele? 

-Lui ii pasa nebuno, maraie acesta spre mine. De aia l-am si lasat sa intre in casa!

-Te urasc...

-Taci ca ma iubesti! Si sa nu uit... se vede cat de moarta esti dupa el! mi-o tranteste si ne reintoarcem la masa.

-Revenind, murmur eu si imi apuc tacamurile. Dylan...mai ai si alte dorinte?

-Ti-am mai zis ca esti o nesuferita? maraie el spre mine facandu-mi parintii sa rada. Da-mi pace...

   Si ce show facem in fata parintilor nostrii! Si nu numai in fata lor... in fata unui intreg restaurant. E nebun! Asta e... si ma dispera.

-Bine! Ti-am mai zis si afara: ai grija ce-ti doresti! il atentionez eu, iar mama  chicoteste alaturi de Maria.

-Bine! Te doresc pe tine, e posibila chestia asta? spune cu vreo doua octave mai sus. Zi, este sau nu!?



~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Hei prieteni!

Voiam sa va multumesc, din nou, pentru toate voturile si comentariile voastre de tot felul... pentru ca chiar conteaza pentru mine cu toate ca nu raspund la fiecare. Imi face placere sa vad ca scriu ceva ce va incanta si cand zic asta ma refer la toate cartile mele: Domnisoara Moore Vol I & II ; Daca nu seduci, se duce si Domnisoara Danner(in cazul de fata).

Va pup si va multumesc:*




Domnișoara Danner |FINALIZATĂ|Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum