Douăzeci și nouă

284 41 25


     O mușc nervos de buză, simțind cum pulsează sub greutatea mea, arcuindu-și spatele gol. Un mănunchi de vibrații îmi traversează corpul, iar fiecare atingere a ei este electrizantă; mă frige. Nu mă pot opri din a-i devora buzele, cireșe cărnoase pe care le scurg de zeamă cu sete animalică. Oare ăsta-s eu? Ce nebun sunt...

     Uit de Melody, deși ea este prezentă într-un colțișor aurit din mintea mea, privindu-mă cu ochi inexpresivi și chip de înger. Însă puritatea ei mă lasă rece, iar căldura trupească a lui Meredith mă poartă pe culmi atât de înalte, încât simt vântul turbat vâjâindu-mi în urechi. Sau e doar respirația ei, vulcan de patimi și dorințe încununat de gemete slabe, dar prea puternice în timpanele mele.

     Totul în jur s-a oprit. Și timpul, și oamenii și păsările din copaci, și soarele stă acum pe cer neclintit, iar noi, numai noi, umplem secunda de dragoste carnală. Dulce iubire a trupului, murdărit de săruturi înflăcărate și atingeri ce lasă în urmă zgârieturi de felină. Simt că fiecare celulă din mine zbiară „Meredith!", amenințând să mă transforme într-un animal înfometat de... ea.

     Nu realizez când îmi dă tricoul jos, desfăcându-mi pantalonii cu o vitează de ghepard. Ciudat este că, mă încălzez mai tare. Subit, îmi doresc să scap și de un strat de piele, vreau să las focul ce-mi sălășluiește în inimă să iasă afară, ca un vultur, și să mă eliberez de povara lui. Mâinile îmi tremură, dar degetele dau orice urmă de haine jos de pe mine, și nu mă simt rușinat, ci liber.

     Meredith mă privește ca o pisică fricoasă, dar în același timp, văd în ochii ei, o plăcere ușor timidă, care mă analizează cu patos. Îi zâmbesc strâmb, dar cred că este cel mai adevărat surâs pe care l-am avut în ultimii șapte ani. Este înfricoșat, entuziasmat, plin de pofte și în același timp, timid. Nu știu ce-a văzut pe fața mea, cert este că mă trage de braț, dând la o parte pătura cu care era acoperită. Acum eu sunt noua pătură.

     Îi învelesc goliciunea cu goliciunea mea, iar unindu-ne, simt că răspândim în jur raze radiante, mai sclipitoare ca ale soarelui, ce sunt în stare să orbească pe oricine. Îi pipăi timid abdomentul, iar Meredith chițăie scurt, încercând să-și înăbușe tremurul vocii. Mă văd gustându-i din portocalele imense, pe rând, dând limbii mele o aromă ciudată și nouă, pe care o primește cu bucurie și nesaț. Mâinile explorează în voie, atingând cu dibăcie centimetri de piele din ce în ce mai înfierbântați, care aproape clocotesc de plăcere.

     Strâng cu putere carnea în palme, iar dinții îi mușcă gingaș bobocii rozalii, care nu vor înflori niciodată. Simt că explodez în mii de emoții nedeslușite, și cobor din ce în ce mai jos, umezind cu buzele covorul de piele catifelat și dulce. Meredith mă prinde cu o mână de păr. Îi simt unghiile cum mă zgârie tandru, masându-mă cu pasiune în același timp. Cealaltă mână îmi alunecă pe spate, precum o sanie ce aleargă nebună în direcții alambicate, desenând urme sângerii.

     Îmi ridic privirea, căutându-i ochii și sentimentele ce se ascund în spatele lor. Mă opresc pentru o clipă, astfel încât ea să-și dezvelească mărgelele întunecate, și aștept încordat, cu palmele-mi lipite de șoldurile ei.

     — Meredith...

     — Da? îmi răspunde ea, aplecându-se ușor spre mine.

     — Ești sigură că... tu... eu... noi...?

     — Nu mă face să regret, Jeffrey!

     Își lasă capul pe spate, apoi alunecă sub mine, ajungând cu buzele în dreptul gâtului meu. Își lipește feliile de piersică de pielea mea, făcându-mă să vibrez de pasiune. Mă înmoi din ce în ce mai tare, simțind cum mușchii îmi cedează sub puterea ei feminină, iar într-un moment de slăbiciune, mă întoarce ca pe un sac de puf, preluând controlul.

     Mă posedă. Gura ei flămândă nu se oprește o clipă, continuând să muște din mine și să mă înfulece fără răgaz, de parcă nu a mai mâncat de zile întregi. Simt atâta presiune pe mine, încât nu-mi mai pot da seama de unde vine fiecare atingere. Văd în fața ochilor o zeiță antică, mai puternică decât oricare alta, căci în ea dorm frumusețea, puterea și inteligența. Ea le cuprinde cu eleganță pe toate, fiind stăpâna tuturor. Acum vrea să fiu sclavul ei.

     Sclav al iubirii, al dorinței și al păcatului, sclav dominat de gânduri pătimașe și pasiuni nebunești. Nici măcar nu vreau să fiu altceva, îmi accept soarta, într-un impuls al momentului, de care profit din plin. Am fost atâta timp un preot credincios, milostiv și condus de trecut, încât în aceste clipe, alimentez eu însumi greșeala, astfel încât să mă transform într-un păcătos.

     Dar, pe cine păcălesc? Îmi place al dracului de mult, de ce să mă opresc... acum?

     O simt pe Meredith topită peste pieptul meu, înfingându-și unghiile pe unde apucă. Îmi stăpânesc câteva strigăte îmbibate în dulceață, și îmi închid ochii, lăsându-mă purtat de valurile înfrigurate ale atingerilor ei. Fiecare fior al corpului său ajunge în mine, de parcă suntem legați cu ață de suflet și noduri strânse de pasiune.

     Mă ridic în coate și îmi lungesc gâtul spre Meredith. Ea îmi observă gestul și se întinde spre mine, oprindu-se în dreptul buzelor mele.

     — Tot mai crezi că ar trebui să ne oprim? mă întreabă ea cu un zâmbet pervers, cuprinzându-mi întreg chipul cu privirea.

     — Abia am început. Hai să aruncăm finalul departe...

     Pare mulțumită de răspuns. Se năpustește asupra gurii mele cu o poftă diavolească, simțindu-i limba care intră nestingherită printre buzele mele. Coatele îmi alunecă, iar capul îmi cade pe canapea, lăsându-mă cu totul în voia ei.

*

     — A fost o partidă pe cinste.

     Îmi întorc capul spre Meredith, care își unduiește șoldurile spre baie. Îi zâmbesc șters, prea obosit să îi răspund. Sunt sigur însă de faptul că știe cât mi-a plăcut. Aproape am uitat senzația ce te înfășoară în acel moment, când toată lumea este a ta. Pielea-mi încă poartă mirosul ei, al femeii care dansează lent și senzual în casa mea, împânzind fără rușine stropi din ființa ei peste tot.

     — Ai fost... mai bun decât credeam, îmi spune ea, deschizând ușa băii. Știi, cred că am putea să o mai facem cândva...

     Mă lasă singur pe canapea. Zgomotul apei ce curge furios se aude până la mine, și în sfârșit îndrăznesc să mă ridic, prea timid să-mi privesc trupul golaș. Un zâmbet de mândrie își face loc printre gândurile mele încâlcite, însoțit de un râs aproape diabolic. Ce am făcut?



Doctorul de sufleteDescoperă acum locul unde povestirile prind viață