O eternitate si mai mult - Volumul II

Partea a II-a

Lesina. Haji o aseza pe pat si o acoperi.  O pupa pe frunte si pleca.  Ziua urmatoare Cassie se ridica cu greu de pe pat. Se uita in oglinda. Lua cutia micuta cu bijuteri si o izbi de oglinda. Oglinda se facu bucati si cazu pe jos. Cassie cazu pe jos. Mama intra speriata in camera.

-Ce e? intreba.

-Se vad, spuse. Se ridica si isi dadu parul la o parte. Uite! Se vad! Acum, cu toti vor stii! Mama...

-Gata, gata...

     O imbratisa. Cassie incepu sa tremure. Mama o mangaie usor.

-Nu vreau asta, spuse. Nu vreau sa fac asta.

-Stiu, stiu... Stai calma. Incercam sa rezolvam asta.

-Cum?

-Vom vorbi cu Batrani.

-Dar daca va omoara.

-Atunci am facut tot ce am putut.

-Nu! Nu vreau sa muriti. O sa fiu cu animalul ala, daca asta va tine in viata.

-Nu spune asta.

-Vorbesc serios. Sunteti tot ce am.

     O imbratisa cu putere.

-Vreau sa vorbesc cu Batrani, spuse Cassie.

-Ce?!

-Da. Vreau sa vorbesc cu ei.

-Voi discuta cu tatal tau.

-Bine, dar cat mai repede.

-Da. Hai la masa acum.

-Mama...

-Da?

-M-ai auzit aseara, nu-i asa?

-Da. Imi pare rau. Dar...

-E ok. Nu conteaza. Eu o sa ies.

     Isi acoperi gatul cu o esarfa si iesi din casa. Merse pe jos, la dreapta tot inainte. Nu stia unde merge, dar continua sa mearga. Se facu amiaza cand ajunse in centru. Se aseza pe o banca si privi in jur. Privi acei oameni cu urme pe gat. Erau fericiti. Era un grup de fete in fata ei care radeau si pareau fericite. Cassie isi atinse gatul. Ramase acolo cu mana la gat pentru mult timp. Soarele incepuse sa apuna cand se ridica. Facu doar cativa pasi inainte sa se prabuseasca pe jos. Doi tipi o luara pe sus si disparura cu ea.

     Cand deschise ochii Cassie observa ca nu poate sa se miste. Era legata de un scaun. Se uita in jur. Intunericul cuprindea totul. Simtea cum inima ii bate mult mai repede ca de obicei si incepu sa ii se faca frica.

-Hei!, striga. Cineva? Nu imi place intunericul!

-Cum asa? se auzi din intuneric.

-Nu mi-a placut vreodata. Cand e intuneric ei... ei ies afara. Umbla printre noi.

-Vorbesti de parca ai ura vampiri.

-Ii urasc. Nu ii pot suporta. Doar pe parinti mei ii pot suporta. Ii iubesc cu adevarat.

-Ciudat, spuse si lumina se aprinse. Erau patru barbati in incapere. Cate unul in fiecare colt. Deci daca urasti vampiri, de ce se hranesc din tine?

-Nu am vrut asta! Nu stii de ce, asa ca nu ma judeca.

-Tot ce stiu e ca tu ne poti duce la unul dintre Batrani.

-Eu?

-Unul din ei are o legatura cu tine si am aflat din interior ca are chiar o obsesie fata de tine. Dar asta nu e sigur.