Joc cu dragostea la risc

Capitolul 7

                                                                          Perspectiva lui Jacob

     Nu pot să cred că Sofia a plecat fără ca măcar să îmi mulțumească [...] nimic, având în vedere că eu am sentimente pentru ea. Ce este drept, ea nu știe, însă ar fi fost drăguț și respectuos din partea ei să mă salute.

      Am intrat foarte nervos la ora ei și când am văzut-o că vorbea cu acel băiat, mi s-au înnegrit ochii de supărare și dezamăgire. E posibil să o pierd în orice secundă pentru un elev, și nu aș putea să o judec. Nu aș avea acest drept și nici față de ea nu ar fi corect, însă nu gândeam limpede. Ar fi trebuit să tac și să nu o privesc, dar eu nu am reacționat deloc așa. Am ridicat-o din bancă și de lângă colegul ei și am chemat-o să prezinte tema. Mi-a prezentat frumos, cu idei conturate atent relația dintre elev-profesor și pe cea dintre copil-părinte. M-a uimit ușurința cu care se exprima. Este inteligentă, frumoasă și foarte puțin îi lipsește până să fie perfectă, acel puțin aș putea fi chiar eu sau poate mai mult respect față de cei din jurul ei. Ceea ce m-a deranjat a fost faptul că nu avea tema scrisă pe caiet și asta îmi răscolea întreaga ființă. Îmi puneam sute de întrebări "Oare era obosită și s-a culcat imediat?" , "Oare a ieșit cu acest coleg de bancă care îi tot fură privirea? " Nu primeam un răspuns și nici nu puteam să obțin de la ea răspunsurile de care aveam nevoie.

       Într-un dialog serios ce viza lipsa temei scrise pe caiet, am reușit să o înjosesc în fața clasei. I-am adresat cuvinte de care nu sunt mândru, pentru că eu nu asta simțeam și pentru că nici ea nu le merita. Mare greșeală Jacob! Am reușit să o rănesc deși simt că o iubesc din tot sufletul meu și vedeam asta pe chipul ei. Era nervoasă, nervoasă pe mine și îi dădeam sincer dreptate. Nu aveam niciun drept să mă comport așa cu ea! I-am permis să își ia locul tocmai pentru că nu voiam să scot și alte prostii pe gură și am preferat să îi ascult colegul. M-am liniștit când am văzut că el avea scrisă tema, chiar dacă nu era așa bună ca cea pe care o prezentase Sofia. Dar asta mă făcea să îmi pun alte întrebări "Oare a ieșit cu cineva care nu e de la școală?" Sper că nu, asta mi-ar fi îngreunat și mai mult încercările de a aflat care este treaba cu Sofia.

      Am ieșit din clasă și imediat după m-a chemat bunicul în biroul lui. Da, bunicul meu este directorul. Acesta e și motivul pentru care m-am angajat aici, altfel nu făceam așa ceva! Nu făceam asta, nu pentru că nu îmi place, ci pur și simplu pentru că vreau să fiu mai liber și când zic asta nu mă refer la faptul că vreau să îmi fac de cap, ci să am timp pentru ceea ce mă interesează, o relație de exemplu. Sunt de ceva timp singur și nu îmi este bine deloc. Trebuie să mă gândesc la viitorul meu, însă acum chiar nu este momentul potrivit! Dacă m-aș gândi în aceste momente, clar viitorul meu ar fi lângă această Sofia pe care nu reușesc să mi-o mai scot din minte. Încă nu pot realiza ce mi-a făcut, dar ce e clar ... mi-a plăcut, îmi place, e ceva nou, și se simte al dracu de bine!

      Revenind la bunicul meu, am rămas șocat când mi-a spus că o elevă m-a văzut cu Sofia și deja au început elevii să vorbească, și fetele și-au mai dat și o serie de palme. Sofia și cealaltă fată au intrat deci, într-un târziu în birou pentru a purta cu toții o discuție și pentru a lămuri problema. Sofia e frumoasă chiar și când e nervoasă, iar fata respectivă, nu pot spune că nu arată bine, însă nu e nimic în comparație cu adversara ei din pauză. Și pe lângă faptul că nu se compară cu Sofia, mai avea o urmă de toată frumusețea pe obraz, pe semne ca bruneta nu a suportat jignirile ei. Și sincer, când am aflat și eu ce vorbe i-a adresat Sofiei, abia mă abțineam să nu îi dau, la rândul meu o palmă, însă nu putea face sau spune nimic. Probabil îi luam doar apărarea Sofiei și nu voiam să se înțeleagă altceva, așa că le-am lăsat să vorbească, iar la sfârșit am luat și eu cuvântul. După ce am clarificat situația, fetele au părăsit biroul, iar eu am rămas bunicul, care destul de calm mi se adresează: