Stand adunati in jurul meu, ingerii incepatori inclina din capete si isi impreuneaza mainile, apoi se retrag, plecand fiecare la indatoririle lui. M-am rasucit pe calcaie, la timp ca sa vad o silueta inalta cum intra in Templul de clestar.
Inima mea incepe sa danseze ca un inel auriu, curcubeele imi sclipesc deodata pe haine si zambetul meu devine larg. Pasii Perechii mele strabat incet dalele facute din nestemate, cu haina lunga atarnata pe podea. Cingatoarea ce o poarta straluceste ca mii de luminite, iar in mana dreapta poarta o sabie cu doua taisuri. Privindu-l, inteleg din ce in ce mai mult binecuvantarea pe care mi-a daruit-o Tatal. O parte dintre ingeri au ales forma androginala, dorind sa fie UNUL dar eu si El am ales altceva...Am vrut sa fim un inger binar. Perechea mea a luat infatisare barbateasca, iar eu am ales-o pe cea femeiasca si ne-am impartit in doua trupuri. El a devenit Puterea mea...iar eu...Stralucirea lui.
Semet, cu pletele putin trecute de umar, se apropie de mine cu luare-aminte, spunandu-mi in minte cateva lucruri. Noi nu ne folosim glasurile decat daca este neaparata nevoie si atunci le folosim pentru a da porunci.
- Lauryel...
M- a chemat spre el si m-a cuprins in bratele lui blande.
Sclipirile hainelor noastre regesti se amesteca si formeaza jerbe de lumina multicolora. Bratul sau puternic imi mangaie pletele aproape albe si ochii ca otelul ma atintesc cu ingrijorare.
- Ce este?
Buzele mele mute nu vor inca sa se dezlipeasca, fiindu-mi teama ca daca voi rosti adevarul, imi voi pierde linistea.
- Puterea mea Tu esti, dar iata ca acum sunt silita sa o caut in mine, in launtrurile mele tulburate!
Fruntea lui senina naste un rid si ma dezlipeste de la piept, tinandu-ma de umeri, cautand o talmacire in privirile mele aurii. Nu intelege. Nici eu nu inteleg. Ma retrag, pasind usor, aproape plutind, si ma uit lung spre altar, incercand sa gasesc cuvintele potrivite.
- De ce Mihail m-a ales pe mine sa il incarcerez pe Heruvim?
- Aceasta a fost voia Tatalui nostru.
- Suntem Unsprezece Veghetori, de ce mi-a dat mie aceasta misie ciudata? Spune- mi!
- Crezi ca esti Stralucirea mea degeaba, Lauryel? Lumina cauta lumina si i se adauga. Acolo unde lumina arde, intunericul nu poate dainui. Era nevoie de tine.
Ca intotdeauna, vorbirea lui inteleapta imi linisteste gandurile si miile de intrebari se pierd firesc in neant, amintindu-mi ca datoria mea este sa indeplinesc poruncile ceresti, nu sa le nesocotesc.
- Nu ma mai simt eu insumi...ma trezesc zicand.
El incuviinteaza, stiind oricum ceea ce urmeaza sa spun.
- Cum ai putea fi cand porti in tine ceea ce porti? Ma tem ca nimic nu va mai fi in Ceruri ca inainte...Ma tem ca misia ta abia a inceput si nu as vrea sa ma despart de tine.
- Niciodata!
M-am intors degraba la pieptul lui, incredintandu-l ca suntem de nedespartit, strangandu-i bratele, iar el ma saruta cast pe frunte.
- Crezi ca ar trebui sa cerem sfat Batranilor?
- Pentru ce, Lauryel?
- Vreau sa stiu ce se intampla in mine. In tine. In noi.
- Vom cere si spiritul tau se va linisti. Nu uita ca voia Lui...
- E voia Noastra.
El ma ia de mana si zambeste, apoi ma indeamna spre iesirea din Templu.
- Sa mergem, fratii nostri au inceput deja Comuniunea.
***
Pe campurile albe vad presarate mii de mii de mii de ingeri, invesmantati in alb, auriu, albastru sau verde. Condusi de Gabriel, Inteleptii au aprins torta sfanta deasupra noastra iar Corurile inalta un imn. Eu si perechea mea strabatem randurile degraba si ne asezam in semicercul Veghetorilor, privind cu atentie la superiorul nostru, care ne atinge pe fiecare pe umar, rostindu-ne numele.
Numele noastre incep a ne luci pe frunte si semicercul devine un cerc, in mijloc aflandu-se Gabriel, pe numele sau ceresc Mikrandur. Rand pe rand, se alatura Puterile, apoi Protectorii lui Mihail, facand cercuri din ce in ce mai largi, care se pierd undeva in zarea fara sfarsit. In timp omenesc ar dura sute de ani ca intreaga suflare ingereasca sa se adune, dar aici timpul nu exista si repeziciunea cu care ne miscam intrece puterea gandului.
In vazduhul Cerului Zece apare un tron maret, facut din sapte sute saptezeci si sapte de lespezi argintii, iar deasupra lui curge un rau ce scalda scaunul imparatesc. Izvorul capata forma si chip si devine Tatal nostru, Lumina Lumilor, Domnul Tariilor, Mangaietorul si dreptul Judecator.
Glasurile noastre se inalta intr-un singur spirit, slavindu-L. Intr- adevar, este ceva de neimaginat pentru o minte omeneasca acest alai stralucitor, precum si feeria ce o isca serafimii ca stalpii de foc, care apar langa tronul Tatalui. Heruvimii cu multi ochi si multe perechi de aripi se aseaza in cele patru colturi ale tronului astfel: unul spre Miazazi, altul spre Miazanoapte, unul spre Copacul Vietii si celalalt inaintea Tronului. Vuietul aripilor seamana cu zgomotul marii infuriate si ochii lor isi schimba culorile cu fiecare miscare ce o fac. Cel numit " Ocrotitorul " isi face loc printre ingeri, tinand cu sine o minunata sabie si un scut maiestrit facut din vapaie cereasca. Impozant si demn, Mihail se aseaza la picioarele Tronului si incruciseaza sabia peste piept, stand drept si ascultand cu atentie vocea Tatalui, care ne vorbeste. Un fulger vesteste venirea lui Metatron, cel care sade mereu in partea stanga a tronului, imediat langa heruvimul de miazazi.
Soseste de indata si Printul ingerilor vindecatori, imbracat intr-o minunata capa verde. Pletele ii lucesc ca aurul topit si poarta pe frunte o cununa din smaralde. Rafael se aseaza in dreapta lui Mihail, tinand intre maini globul azuriu cu verde - Pamantul in miniatura.
In stanga lui Mihail apare ca un vartej un alt frate de al nostru, mult temut in lumea oamenilor, dar atat de iubit de noi. Este Azrael, Ingerul Mortii si conducatorul ingerilor destrupatori.
Dupa ce toata lumea si-a gasit locurile, Corurile suna din trambite vestind Comuniunea, un eveniment care se petrece doar o singura data la sapte ere ingeresti.
Dupa razboi, spiritele noastre au ramas zbuciumate si multi dintre noi s- au imbolnavit de tristete. Domnul Lumilor a luat hotararea ca in aceasta Comuniune lucrurile sa se petreaca cu totul altfel. Asa cum fusesem obisnuiti, Beatitudinea era una din starile pe care le simteam oricand zaboveam putin din treburile noastre, dar Comuniunea era cea care ne aduna la un loc, indiferent de rang, pentru ca Tatal sa ne sfatuiasca, sa ne arate toate posibilele viitoruri pentru planeta Pamant si milioanele de alegeri ale oamenilor, care creau alte milioane de viitoruri.
De data asta insa ochii mintii noastre au vazut cu totul altceva. Caderea fratilor nostri, rebeliunea lui Lucifer si toate dezastrele care vor urma din pricina acestei alegeri. Fiecare dintre noi a fost sfatuit in aceeasi clipa si fiecaruia i s-a dat o noua insarcinare, potrivita cu rangul sau. Cand mi-am auzit numele si misia, spiritul meu a ramas uluit si speriat, dar Kael m-a strans de mana de indata, dandu-mi curaj. Insa cand a auzit-o si el pe a lui, eu am fost cea care l-am strans de mana puternic si lacrimand incet. Ochii nostri s- au privit cu nesat si ardoare.
Ploaia aurie ne acopera pe toti, indulcindu-ne, dandu-ne putere, mangaindu-ne, facandu-ne sa gandim si sa simtim acelasi lucru in acelasi timp " Noi suntem UNUL ".
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
