ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER: Căderea unui heruvim (I)

Prolog

 La inceput a fost Lumina. Iar lumina stralucea in intreaga creatie si intunericul nu o putea acoperi. Odata cu razvratirea lui Satan a luat nastere timpul si de atunci nimic nu a mai fost la fel.

Cerurile s-au schimbat, lumina abia mai palpaia in unghere, ingerii temeliei au devenit intunecati si l-au urmat pe Satan in razboiul contra Cerurilor. S-au dat lupte cumplite si pierderile au fost de mii de mii si de o mie de ori cat o mie. La sfarsit,Satan a fost infrant si s-a retras intr-un regat numit Nimicnicie, acolo unde bunatatea, dreptatea si lumina erau doar amintiri indepartate. Dumnezeu Tatal si-a retras gratia sa din acele locasuri si Satan a ramas ascuns vreme de ere, lucrand prin mesagerii sai, incercand sa pacaleasca si alti ingeri sa i se alature, ca sa isi construiasca o noua armata. Ochii sai s-au indreptat spre Primul Heruvim, cel care statea in dreapta tronului lui Dumnezeu, cel numit Sideral, cel numit Fiul Diminetii sau Purtatorul de lumina. Planul sau viclean nu a fost descoperit de nimeni, pentru ca numai Tatal stie ce zace in inimile noastre.

A venit si ziua cand Tatal a creat pe OM. Aceste fiinte o parte inger, o parte spirit al naturii si inca o parte esenta divina, au luminat din nou Cerurile si au facut ca durerea pierderii lui Satan si a ingerilor ce l-au urmat sa fie mai usor de indurat pentru noi toti.

Timp de ere, Lucifer a obladuit nasterea oamenilor in lumea formei si a fost parintele, ocrotitorul si fratele lor. Ca insemn al ocrotirii sale, Lucifer a primit in dar o cununa minunata din giuvaere albe, ce ii inobila fruntea  nepatata. O asemenea cununa nu se putea gasi nicaieri in cele zece Ceruri si toate Templele luceau puternic cand heruvimul calca cu pasii sai pe dalele de aur.

Noi ingerii eram batrani in spirit si in duh, iar oamenii erau ca niste prunci nevinovati.

Spiritele de OM au inceput sa inlocuiasca spiritele pierdute ale ingerilor temeliei si asta l-a facut pe Satan sa fie cuprins de focul maniei si dorului de razbunare. Prin feluri doar de el stiute, a sadit in inima heruvimului dorinta de a deveni mai presus de ceilalti.

Satan era cunoscut ca " Cel care vede peste ere " si i-a glasuit heruvimului secrete, cu mult timp inainte de nasterea omului ..." Cand norii din Opal vor devenii argintii, Dumnezeu va crea o fiinta care te va intrece in tarie, putere si lumina...Aceasta fiinta va pune in umbra pe Fiii Luminii, cand va ajunge la deplinatatea spiritului...Si locul tau de langa tron va fi luat de OM..."

Prin marsavia sa, Satan i-a spus fratelui nostru adevaruri scaldate in minciuna si minciuni cu brume de adevaruri, iar durerea pe care Lucifer a simtit-o la auzul acestor vorbe s-a preschimbat in invidie, ura si amaraciune. Din prea mare dorinta de a nu fi uitat de Tatal, a inceput sa ticluiasca si sa adune langa sine ingeri, sa le spuna despre OM: " Iata ca Tatal ne-a uitat...Din prea mare dragoste fata de ei, nu ne mai cheama la adunari ca altadata sa ne mangaie, ci ne cheama doar ca sa ne trimita sa slujim omului, ca el sa se desavarseasca...Fratilor, aceasta nedreptate este strigatoare la Cer! Ce vom face?"

Si intr-un glas cu totii l-au rugat sa ii lumineze, sa ii povatuiasca si sa le spuna adevarul care credeau ca le fusese ascuns. Aceasta prea mare incredere pe care heruvimul a primit-o a facut ca mandria sa inceapa incet incet sa scanteieze in inima lui. Ingerii il ascultau si se adunau in juru-i cu miile, fara sa inteleaga ca paraseau lumina si adevarul pe care il cautau. Din marea sa bunatate ISH a ingaduit ca heruvimul sa isi ostoiasca amarul si sa ii pacaleasca pe fratii sai mai mici, fiind la randul sau pacalit de mrejele lui Satan. Cerurile au inceput sa se clatine...Si peste multa vreme, cand mandria si dorinta de stapanire l-au vrajit pe de-a-ntregul pe fratele nostru a avut loc a doua rebeliune.

In nebunia lui, Lucifer a venit in Sala Tronului urland:

" Pentru ce ai facut pe OM? Pentru ce ti-ai parasit fii si fiicele? "