Întâlnirea din Mall*IN CURS DE EDITARE*

Capitolul 14

MARCO

Stateam si o priveam pe femeia din bratele mele. Dormea linistit, dulce, ca un ingeras pe pieptul meu. Speram in sinea mea sa se opreasca timpul pentru a o putea privi mai mult. Nu pot descrie sentimentele mele pentru ea. Era prima dragoste, stiti cum se spune, prima dragoste nu se uita niciodata, deci eu nu aveam de gand sa o las, stiind ca nu am sa o uit. O iubesc. Cred ca as fi cel mai fericit barat din lume ca ea sa fie mama copiilor mei.

-De cat timp ma prvesti? vocea ei ragusita imi aduce un zambet imens pe fata.

-Nu stiu, cateva ore. Raspund eu ridican din umeri si afisand o fata de copil nevinovat.

Isi arata dantura pefecta prin cel mai sincer, dulce, bland zambet al ei. Era o fiinta minunata. Fiecare dimineata in care ma trezeam cu ea in brate ma facea sa ma indragostesc si mai mult.

Ma ridic din pat si o vad cum isi pregatea bagajul, in cateva ore trebuia sa ne intoarcem in LA.

-Esti gata? intreaba iubita mea imbratisandu-ma strans.

-Nu imi amintesc sa fi avut mai mult de doua tricouri si doua perechi de pantaloni. Jacheta e in cuier, deci da, sunt gata. Raspund razand si aplicandu-i un sarut lung pe parul ce ii acoperea o parte din frunte.

-Esti atat de minunat. Chicoteste ea. Chiar nu inteleg de unde e avut Zayn tupeul ala sa se bage in dicutia mea si a lui Sisi in ziua aia.

-Nici eu, dar ma bucur ca a facut-o. Spun si o prind de coapse pentru a o ridica. Isi incolaceste picioarele in jurul bazinului meu si isi impleteste mainile mici si firave in parul meu.

**

-Neata lume! striga Beatrice de pe scari tragandu-ma dupa ea pana in sufragerie in care era toata lumea.

Nimeni nu spune nimic. Ne privim unii pe altii. Bagajele erau pregatite langa usa, erau mai multe decat atunci cand am plecat si nu intelegeam de ce. Doua valize mari imi atrag atentia si le studiez putin, nu cred ca erau ale Brianei, nu ar fi avut voie sa plece la varsta asta din Pensilvenia.

Privesc spre sora mea asteptand niste rasunsuri. Statea langa Noah pe canapea inconjurati de ceilalti. Parintii lui Beatrice nu cred ca au mai plecat seara trecuta. Erau cu doua persoane mai in varsta decat noi, si vorbeau in celalat colt al camerei. Priveau din cand in cand spre sora mea si noul ei iubit. Asta ma facea sa cred ca erau parintii lui Noah si acelea sunt bagajele lui.

-Noah vine cu noi in LA. Exclama Lariss sarutandu-l lung. Fata asta nu avea putina rusine fata de parintii lui si ai iubitei mele?!

-Minunat! o aud pe Beatrice spunand in timp ce se îndreaptă spre parintii ei care ii priveau mandrii.

Dupa servirea micului dejun, ne luam ramas bun de la parintii celor doi si Briana. Ii vedeam tristetea fratelui meu si de pe alt continent. Niciodata nu mai fusese asa dezamagit.

-Ce-i piciule? spun eu cand pasim pe aleea din fata casei pentru a urca in taxi.

-Nimic.. raspune acesta cu jumate de gura. Isi pune gluga de la puloverul negru pe care il purta in cap si lasa la vedere o parte din parul dezordonat si de un negru intens. Pantalonii ce aveam impresia ca o sa cada de pe el, erau tot negrii, iar baschetii Nike de asemenea negrii. Isi baga mainile in buzunare si isi apleaca privire spre pamant dupa ce o mai priveste o data pe Briana si ii zambeste trist.

-Hai man, stiu ca minti. Ce naiba, priveste partea buna, o sa va mai vedeti voi.

-Ce dracu de parte buna vezi tu aici?! Cand?! De Craciun. Hai mai lasa-ma. Raspunde el rastindu-se si daca vedeam eu bine ochii ii cam sclipeau, ceea ce insemna ca are lacrimi.