Indecent

Capitolul 32

                                                                   * * *

            - Cum s-a întâmplat asta? întreabă Blair uimită, așezându-se lângă mine, pe pat. Sunt sigură că a fost ceva de moment, Reyna. Nathan te iubește.

          Nici măcar nu a fost vina lui Nathan, la fel cum nu a fost ceva de moment. Poate nu a fost cea mai bună alegere în momentul de față, dar cu siguranță va fi pentru viitor. Cu siuranță nu ar mai fi mers... Toate astea nu sunt doar despre neîncrederea lui, s-au întâmplat mult prea multe. Cât timp am stat în Los Angeles m-am gândit că dacă ne-am relua relația, totul va fi cât se poate de minunat. Ei bine, nu a fost... La doar câteva zile după, totul s-a terminat în cel mai prost mod posibil.

         De ce realitatea nu corespunde poveștilor de dragoste din filme? Oricât de clișeice ar fi, sfârșitul e unul minunat, iar cei doi sunt fericiți. Realitatea e opusul în cele mai multe cazuri și după toate "iubirile" mele de până acum, speram ca măcar asta să fie alegerea bună.

          - Ați mai trecut prin asta, continuă Blair când observă că nu spun nimic.

         - De data asta e definitiv, Blair.

         - Vă despărțiți doar pentru că nu i-ai spus de Damian?

         - Nu are legătură cu asta! Ne certăm din aproape orice, iar eu una m-am săturat să am încredere în el și să primesc în schimb opusul. Pe lângă asta, e mult prea posesiv și imatur.

         - Și cu toate astea, îți pare rău, ghicește ea.

         - Oricum n-ar fi mers, spun eu, de parcă aș încerca să mă conving pe mine însămi că ăsta e adevărul.

          - Dar vă iubiți, Reyna. 

           - Iubirea nu e tot ce contează într-o relație.

           Într-un final realizez că eu chiar sunt sortită să fiu singură. Ce e în neregulă cu mine? Niciuna dintre relațiile mele nu a mers niciodată; cu Nathan chiar credeam că poate fi ceva mai mult decât o iubire trecătoare, dar se pare că nu a fost.

            Viața e atât de nedreaptă cu unii!

           Nathan Atwell.

               Nu reușesc decât să dovedesc că sunt cel mai mare idiot din lume. Nu știu cum am reușit să o fac și pe asta, dar cert e că relația dintre mine și Reyna e una aproape inexistentă în momentul de față. Am încredere în ea, dar nu am în cei din jurul ei. Știu că nu m-a înșelat, nu ar face una ca asta. Dacă ar fi fost să calce unul dintre noi greșit în relația asta, acela aș fi fost eu, în niciun caz ea. Oricât de rău mi-ar părea acum, nu pot da timpul înapoi.

              Nu am avut curaj să vorbesc cu ea trei zile, am știut că o supărasem. Asta mi-o dovediseră și lacrimile pe care le zărisem în ochii ei atunci când ieșiseră din mașină și îmi ceruse să o las în pace. Sunt un prost, am pierdut singura femeie care m-a făcut să o iubesc.

             Oricât de mult aș vrea să dau vina pe mine, o parte îi aparține Sarei. Asta a urmărit încă de la început, cu toate că a încercat să pară amabilă, prietenoasă și înțelegătoare. Orice scop ar fi avut, mi-a ajuns până peste cap prezența ei. Cuvintele Reynei cu siguranță nu mai indicau vreo pauză sau orice altceva temporar. Mă pricepeam foarte bine în a strica totul...