Metamorfozis: Căi diferite

5.2K 408 99

CAPITOLUL III: Căi diferite

Ultima sâmbătă din luna septembrie era destul de friguroasă în Syracuse. Când Joy ieşi pe uşă, Gale îşi sufla în palme ca să se încălzească. Când o văzu, însă, tânărul doar în hanorac făcu un pas în spate, scoţând un sunet de uimire care o făcu pe Joy să se oprească în loc.

—Arăţi groaznic, spuse el.

—Iar tu eşti groaznic la făcut complimente, îi răspunse Joy, aranjându-şi mai bine eşarfa peste buze, până sub nas.

—Serios, Joy. Ce s-a întâmplat?

Cei doi se puseră în mişcare înainte ca Gale să-şi primească răspunsul. Joy habar nu avea ce să-i spună, de fapt. Teama îi suflase în ceafă întreaga noapte, iar acum avea de ales între a-i spune lui Gale sau a-i ascunde ca să-l ţină în siguranţă. Fremătându-şi mâinile reci, tânăra nu-şi ridică nicio clipă privirea din pământ. Îşi simţea corpul greu şi obosit, însă ştia că oriunde s-ar fi dus, cu oricine ar fi fost, dacă închidea ochii îşi amintea toate lucrurile groaznice fie la care fusese martoră, fie despre care auzise.

—Benjamin a murit.

Văzu cu coada ochiului cum Gale se opreşte brusc în mijlocul trotuarului, ca mai apoi să se pună iar în mişcare, rămânând câteva clipe tăcut şi îngândurat, zgomotul paşilor lui bubuind în urechile lui Joy.

—Vrăjitorii din Cabal sunt nemuritori. Cum a fost posibil să moară un nemuritor?

—Nu ştiu. De asta vom merge acum la Kit şi Hades. Ei trebuie să ştie cum s-a întâmplat.

—Joy, asta e grav! se răsti Gale, iar Joy rămase în loc uimită, câteva persoane de pe stradă întorcându-şi capetele spre ei.

Gale îşi drese vocea şi îşi ascunse mâinile în buzunarele hanoracului. Era palid, în general avea tenul astfel, însă frigul îl făcea să pară îngheţat, iar ochii verzi îi căpătaseră o nuanţă mai deschisă decât în mod normal. Umezindu-şi buzele, băiatul privi într-o parte, abţinându-şi oftatul. Joy îşi aplecă capul, încercând să-l privească în ochi deşi el evita contactul vizual.

—Ce te frământă, Gale? îl întrebă ea.

El nu răspunse. Îşi trecu mâna prin părul blond şi ridică din umeri, mormăind ceva ce Joy nu înţelese. Apoi trecu pe lângă ea, continuându-şi drumul. Tânăra oftă, urmărindu-l cu paşi apăsaţi, iar când îl ajunse din urmă îl apucă de braţ şi îl trase înapoi. Abia când degetele lor se atinseră Joy băgă de seamă că Gale era, cu adevărat, foarte rece. Privindu-l în ansamblu, tânăra se clătină pe călcâie, sceptică şi îngrijorată. Gale încă avea o vânătaie pe obraz de la cearta cu Seth, însă pe lângă acea porţiune violacee, Gale avea şi cearcăne cenuşii sub genele lungi ale pleoapelor. Pierduse câteva nopţi, Joy era convinsă de asta, însă motivul era o adevărata enigmă. Gale iubea să doarmă, iar la cât de rece era sigur stătuse mult pe afară până să-l sune ea să se întâlnească.

—Ce se petrece?

—Nimic, răspunse el, iar expresia păru să i se îmblânzească, făcându-l să arate ca vechiul Gale pe care Joy îl ştia încă din generală. Sunt doar îngrijorat, atâta tot.

—S-a întâmplat ceva?

Gale legănă din cap. În general, moralul lui era greu de pus la pământ, însă acum Joy nu mai era convinsă că acel "arăţi groaznic" cu care se întâlniseră îi fusese adresat ei. Aducându-şi aminte că aproape toată vara îl ignorase, Joy îşi trase eşarfa de la gât şi se întinse să i-o pună lui, în încercarea de-al încălzi. Gale nu scoase niciun sunet, iar când Joy îi puse mâinile pe umeri, gata să-i zâmbească, tânărul vorbi.

Sânge întunecat: Metamorfozis (II)Citește această povestire GRATUIT!