*Perspectiva lui Luke*

O las pe micuta blonda sa merga inainte, iar eu in spatele ei pana la o bancuta din campus, unde aceasta se aseaza cu grija dandu-sio suvita rebela dupa ureche si isi strange mainile la piept. Eu ma asez langa ea si o privesc dornic.

-Ce vrei? intreaba cu o voce stinsa ridicandu-si capul spre mine.

-Poftim?

-Ce ai vrut sau vrei sa vorbesti cu mine?

-Voiam sa vad ce mai faci si cum mai esti...

-Sunt bine din cate vezi si tu, spune si ridica mana bandajata razbind, am vrut sa ma apuc de gatit! spune sarcastica, desigur ca nu asta facea.

-Lasa bucataria pe Maria,spun si ei pe acelasi ton jucaus.

-Acum spune-mi ce vrei cu adevarat! ordona ea lasand totnul jucaus la o parte.

-Nu vreau nimic, ma apar eu.

-Hai sa fim seriosi! Nu uita ca te cunosc, asa ca zi mai repede pana nu-mi perd tot calmul, maraie ea.

-Voiam sa vorbim despre noi, ii explic si aceasta se ridica pozitionandu-se in fata mea.

-Nu exista nici un "noi" si tu stii asta, spune calma.

-Da ba exista si eu vr...

-Tu nu vrei nimic pentru ca nu exista, ce spanac nu intelegi?!

-Ba da exista si tu stii asta blondo, aproape ma rastesc la el ridicandu-ma si eu la randul meu.

-Nu-mi spune asa, ti-ai pierdut acest drept de mult, daca nu ma insel cand i-ai bagat limba in gura pana la ficat parasutei alei, comesteaza ranjind ironic.

-De ce nu vrei sa intelegi ca eram beat, beat pentru ca tu ai plecat si m-ai lasat,incerc sa-i explic si incerc sa o trag in bratele mele dar se fereste.

-Ok, aia e cum zici tu, rosteste si isi strange mainile mai tare la piept, dar fazele de zilele trecute, cum explici?

-Eu i-am spus iubitului tau, spun strambandu-ma, ca am de gat sa te iau inapoi.

-Asta ai facut? sare ca arsa. Esti cel mai mare dobitoc pe cale il cunosc ma jur, ma atentioneaza cu degetul. Stai departe de iubitul meu pentru numele lui Dumnezeu! tipa ea.

-De ce?! Ti-e frica ca te-as putea lua inapoi?tip si eu, iar liniste isi face loc.

-Luke?murmura cu fata de catelus plouat.

-Da...

-Mai esti prietenul meu cel mai bun? mormaie ea.

-Desigur, sunt tot ce vrei tu! spun mandru.

-Ba nu, nu esti, adauga ea privindu-ma direct in ochi, daca ai fi fost cu adevarat sau cel putin vreun prieten de pe o zi pe alta, ai fi stiu ca nu nu am de gand sa iert o persoana pe care o iubeam mai mult decat viata o data ce mi-a gresit, mai ales cum ai facut-o tu?! Tu nu te-ai gandit la consecinte, doar ti-ai dat pantaloni jos printule! Eu una ti-am dat jos, iar cand am plecattu ai sarit pe prima, ce mai consolare?! Dar eu ce am facut? Eu am stat acolo si am facut tot ce am putut sa ma intorc acasa la famile, prieteni si la tine.

-Nu am sarit pe ea, ea a sarit pe mine, incerc sa ma apar si stiu... suna stupid la naiba. Eu nam facut nimic in comparatie cu ce ai facut tu! ma rastesc la ea stricandu-i calmul cu care vorbea.

-Eu ce am facut?! M-am strecurat peste tot numai pentru a gasi cea mai mica dovada, daca vrei sa-i spui asa, care l-ar fi putut incrimina pe Septimius, numai ca ajung acasa! Pentru asta era sa cad si pe casa, intelegi idiotule? se repede Hope si pot sa-mi dau seama ca abtine sa nu-mi dea una.

-Nu, nu inteleg pentru ca te-ai culcat cu altul cat timp noi mai eram impreuna, comentez eu cu mainile in san.

-Cat de ipoctir poti fi! spune ironic. Eu sau tu?! Tu mi-ai dat si poze ba omule, nu mai spune de altu pana cand nu te uiti in gradina ta! urla si imi da o palma din fundul curti.

-Desigur e sunt ala vinovat mereu, nu tu ca esti... tu si ca ti-ai tras-o cu altul, spun masandu-mi obrazul pe care l-a lovit.

-Taci si nu mai comenta cel putin, zice ea strangand mana dreapta in pumn.

-Dar te iubesc si tu nu intelegi asta! urlu la ea si aceasta se da un pas inapoi.

-Daca m-ai fi iubit nu faceai ce ai facut! spune ciudat de calma lasand mainile sa cada pe langa corp.

-Dar tu stii ca e adevarat!

-Am crezut, sincer iti spun... am crezut.

-Lasa-ma sa-ti demonstrez! implor ca un catelus.

-Nu, mi-o taie repede.

-De ce? Ti-e frica ca voi avea dreptate? o intreb zambind cald si o apuc de mana dreapta ca mai apoi sa o trag langa mine ridicandu-i capul cu doua degete. Spune!

-Nu Luke, nu, murmura si o privesc in ochi, lacrimile vor sa se adune inundandu-i ochii.

-Nu,ce? spun si ma apropii de fata ei fixandu-i buzele cu privirea.

* Perspectiva lui Hope*

-Nu, ce Hope? repeta intrebarea si eu il privesc pierduta, ochii lui puteau sa ma vrajeasca o data, in schimb, acum nu mai simt nimic in afara de un tremur enervant.

-Nu poti face asta, spun cat de cat hotarata.

-De ce nu as putea?! ma intreaba apropiindu-si buzele mai mult de ale mele si ii pot simti respiratia calda.

-Sunt logodita...


Domnişoara Moore Vol. II  |FINALIZATĂ|Citește această povestire GRATUIT!