-Puteam sa jur ca balansoarul asta era mai comod, mormai eu in timp ce incerc sa-mi gasesc o pozitie mai comoda in vechiul balansoar al parintilor mei.

    Dupa o lunga calatorie cu avionul din New York pana aici in Michigan ar fi trebuit sa ma astepte cu bratele deschise, dar sa faca ei asta? Nici pomeneala... O data termin si eu facultatea si vreau sa vin acasa mai devreme, dar nu-i nici naiba acasa si nici cheie n-am.

   Stau. Stau si, din nou, stau si simt cum imi pierd si ultima farama de rabdare. Lovesc valizele cu piciorul stang daramandu-le, dar o data cu sunetul acestora se aud franele masinii lui Issac  si sar in doua picioare pozitionandu-ma in fata usii cu bratele in san privindu-i.

-Ce va luat atat? Astept aici de doua ore. Fundul meu a luat forba balansoarului! marai gesticuland dramanic facand cativa pasi spre acestia..

-Lexi?! stiga cei trei la unison.

-Da! Eu sunt, in caz ca nu am vreo sora geamana, raspund sarcastica persoanelor impietrite din fata mea. Si mie mi-a fost dor de voi!

-Piticanie, vino aici. Ce dor mi-a fost de tine!

- Issac de tine mi-a fost cel mai putin dor...

     Zambind imi cuprind fratele in brate simtind imbratisarea mult prea puternica administrata de carte baiat trupului meu mult prea sensibil. Chinul pe care mi-l provoaca pare sa-i satisfaca mintea bolnava de frate mai mare.

-Fetita mea, suspina tata apropiindu-se de  noi.

   Pret de o secunda ma analizeaza din cap pana in picioare apoi ma smuceste cu toata forta din bratele fratelui mei numei pentru a ma lipi de pieptul tau. Imi primba una dintre maini prin parul meu ciufulindu-l total, dar apoi revine la imbratisarea parinteasca. Mult mai puternica ca a fratelui meu.

-Ce mi-ai lipsit, puisorule!

-Tata, soptesc cu greu. Mor aici. E cald, nu gluma, marai  incercand sa evadez din bratele sale.

-Nick, vezi ca o sufoci pe saraca fata. Mai las-o ca si eu trebuie sa o iau in brate, nu e numai fata ta! il cearta mama scotandu-ma din bratele lui.

    Trec din bratele omului cu intentii de crima in bratele mult mai delicate ale mamei care stie cum sa ofere o imbratisare de om normal fara a avea vreo tentativa de omor la adresa propriului copil.

-Ti-am zis vreo data cat de mult te iubesc? soptesc la urechea mamei infasurandu-mi  bratele in jurul gatului acesteia. Mi-ai lipsit tare mult, ii marturisesc femeii care mi-a dat viata.

      Aceasta imi impartaseste sentimentul si pot sa imi dau seama de acest lucru doar de modul in care mama pare ca isi doreste sa ma stranga mai mult si mai tare. Stam cateva clipe in aceasta pozitie doar respirand si bucurandu-ne de prezenta celeilalte.

-Acum, sa mergem in casa pentru ca am o multime de lucruri sa-ti povestesc! ma desprind de ea dorind s-o tarai pana in casa.

   Femeia blonda se impotriveste dorintei mele. Tinandu-ma inca de mana se suceste spre cei doi barbati ai familiei. Issac si tata o privesti incruntati nestiind ce anume doreste aceasta de la ei.

-Baieti, zice mama si cei doi o privesc. Luati pungile cu alimente din masina, le ordona ea.

-Dar de ce noi? se plange  Issac.

-Lasa comentariile si fa ce a spus mama ta, zice tata mandru.

    Ma bufneste rasul cand aud spusele tatei. Acesta doreste sa pasese treaba doar pe umerii fiului sau abandonandu-l cu multimea de pungi ce ies la iveala din portbagaj. Barbatul se suceste si da sa se apropie de noi, dar privirea mustratoare a mamei il opreste.

Domnișoara DannerCitește această povestire GRATUIT!