My life with the Walter boys & My life as a Walter boy-TRADUSA

Capitolul 6

"Stiu," a spus, incercand sa nu afiseze un ranjet. "Sincer, probabil e doar geloasa pe tine pentru ca e o încuiată."  *persoana care nu are nici o legatura cu magia, pentru cei care nu au citit Harry Potter*

M-am uitat urat la el, stiind ca incearca sa ne provoace ca sa prelungeasca spectacolul. A adus in vorba si Harry Potter. Stia ca il urasc. Cand eram in liceu, Danny si toti tocilarii de la grupul de drama furau costume din camera de teatru si mergeau la premierele filmelor imbracati ca niste vrajitori stupizi. Mereu trebuia sa ii duc pana acolo in timp ce strigau discursuri idioate unul catre celalalt.

"Despre ce naiba vorbeste?" a intrebat Sammy intorcandu-se spre Danny.

Aproape si-a scuipat bautura pe tricou. "Nu ai citit?" a intrebat Danny uitandu-se crucis.

"Nu imi plac cartile." a spus ea sec.

"Nu ai citit Harry Potter?" a intrebat Danny din nou, necrezand.

"Ohhh!" a exclamat Sammy, intelegand. "Tipul ala cu cicatrice amuzanta care face vraji? Ce are el de a face cu Cole?"

"Nimic." am mormait devenind nervos. Eram plictisit pana peste cap de conversatie. "Tot ce incerc sa spun e ca faptul ca port aceasta cravata nu are legatura cu tine, ok? Fara suparare Sammy, dar niciodata nu as irosi atata timp doar ca sa te enervez. Nu meriti."

"Ouch." a spus Danny.

"Deci nu porti aia ca sa fii rau? Adica... tie chiar iti place?" a intrebat.

Oftand, m-am uitat in jos la ceas. Trebuie sa plec. "Uite, o sa iti spun adevarul. Mama a cumparat-o, dar eu o port, bine?"

Sammy s-a oprit pentru un moment, gandindu-se. Apoi a facut ceva la care nu m-as fi gandit; a ranjit. "Pai, spune-i mamei tale ca are gusturi bune."

Am aporbat din cap, inca incercand sa inteleg aceasta intamplare bizara. "O sa o fac." am raspuns. Era ciudat, Sammy aproape a fost draguta. Ma facea sa ma simt inconfortabil. "Dar oricum, trebuie sa plec. Nu vreau sa intarzii."

"Pa, Cole. Bafta in prima ta zi." mi-a spus Danny.

"Da, mersi omule. Drum bun. Spune-i lui Katie ca o salut, si ca sper ca se face bine curand."

Danny si cu mine ne-am imbratisat rapid, si apoi m-am indreptat spre usa.

"Hei Cole!" a strigat Sammy.

M-am oprit chiar langa usa. "Da?" am intrebat fara sa ma intorc.

"Cu cravata aia, nu arati asa de rau." a spus ea.

Ce naiba? Asta a fost un compliment? A trecut de la o catea psihopata la un om civilizat in 5 minute? Pentru Craciun o sa ii duc un fluturas despre bipolari.

"Um, multumesc." am spus inainte sa ies din hol. Trebuia sa plec inainte sa isi dea seama ca a fost draguta cu mine.

***

Aveam o prima calatorie cu metroul inconfortabila. Barbatul care statea langa mine mirosea a litiera. Avea par lung si negru care ii ajungea cam pe la umeri, o jacheta lunga verde care era cu doua marimi mai mari si o colivie ruginita micuta in poala. Papagalul dinauntru parea bolnav asta daca nu era deja mort.

M-as fi mutat, doar ca m-a inchis pe locul de la geam. Nota pentru sine, aseaza-te pe locul de la culoar.

Apoi ea a intrat in metrou. Panica s-a extins pe fata mea cand am vazut-o cum se aseaza. Doua locuri departare. Cateaua din avion statea la doar doua locuri departare. Am expirat tremurator in timp ce ma uitam la ceafa ei. Nu m-a vazut cand s-a urcat, dar asta nu inseamna ca nu ma va vedea pana ma dau jos. Era macar posibil asa ceva? Cati oameni locuiau in New York? Un numar exagerat de mare sau ceva...

Fara sa imi dau seama ca ma holbam excesiv, m-am pitit dupa scaun cand s-a intors cu fata spre mine cu o privire suspicioasa. 

"Oi! Ce faci acolo jos?" a intrebat strainul ciudat.

"Um.." am raspuns uitandu-ma in sus la el. "Doar luam asta ca sa citesc putin. Te superi?" am intrebat ridicand ziarul pe care l-a aruncat pe jos mai devreme.

Omul mi-a afisat un zambet si a aprobat din cap. Apoi, s-a intors la mormaitul catre papagal. "Multumesc." am bombanit pentru mine in timp ce m-am ridicat si l-am despaturit. Tinandu-l in fata mea, am pandit pe langa marginea ziarului spre Brook. Si-a intors capul la pozitia initiala si dadea din cap pe un ritm nebun, castile fiind indesate in urechile ei.

Scotand harta metroului din buzunar, am intins-o peste ziar. Mai aveam trei statii si apoi trebuia sa cobor. Cu putin noroc, Brook se va da jos inaintea mea, ca sa nu trebuiasca sa trec pe langa ea. Deja m-am confruntat cu o nebuna azi, nu vroiam sa mai am de a face cu inca una.

La urmatoarea statie, omul cu papagalul s-a ridicat, m-a salutat si a coborat. In timp ce metroul se apropia si mai tare de statia mea, am inceput sa transpir.

"Eight Avenue." s-a auzit o voce din difuzor anuntand statia mea. M-am ridicat usor, urmarind-o pe Brook. Spre oroarea mea, si ea s-a ridicat. In timp ce se  apropia de lumina zilei *adica iesea din statia de metrou, care e subterana*, am incercat sa ma comport normal. Speram ca va disparea spre locul ei de munca, sau oricunde mergea si nu va mai trebui sa o mai vad vreodata.

Doar du-te la munca, mi-am spus.

A facut stanga. Si eu am facut stanga. A trecut strada. Si eu am trecut strada.

E doar o coincidenta, mi-am spus incercand sa ma calmez.

Am scos biletul cu adresa din buzunar si m-am uitat la numerele pe care le-am scris: 959 Eight Avenue New York, NY.

Era doar la cateva cladiri distanta. Tot ce trebuia sa fac era sa ma strecor inauntru si nu va mai trebui sa ma mai ingrijorez de Brook. Vazand usa aurie de sticla, am inspirat adanc. Acolo era. Prima mea zi de munca la o revista pentru fete. Apoi, Brook a apucat manerul usii si a intrat, aproape ducandu-ma in infarct in mijlocul strazii.

"Cred ca iti bati joc de mine." am mormait.

Ziua de azi avea sa fie naspa.

____

Long time no see. E un capitol intreg uhu. 

Sper ca mai cititi, am vazut ca de cand am mutat povestea a doua aici nu prea mai cititi.. eh.