Dedicat lui VladSm1234
-------------------------------------------
M-am trezit țipând. Priveam cu respiratia taiata camera brăzdata de un întuneric de nepătruns. Apoi l-am văzut... Stătea la fereastra ca în fiecare noapte, zâmbindu-mi demonic. Era scăldat de razele palide ale lunii argintii ce îi luminau timid chipul sau angelic, dar totuși înfricoșător. M-am cutremurat privind fără expresie demonul ce îmi ruina somnul. Am încercat sa mă ridic si sa ajung la el, dar a dispărut fara urma în negura nopții ,lăsând în mintea mea o singura șoaptă rostită amenințător: Vei fi a mea... Am izbucnit în lacrimi amare, pana când am auzit ușa deschizându-se și mama intrând într-un suflet cuprinzându - mă în brațele sale.
-E în regula scumpo...
Când m-am liniștit a întrebat pe un ton blând:
-Tot același vis?
-Da... Nu îmi da pace,mama...
-Ooff... Se pare ca te vrea mult de tot...
-Dar de ce!? Ce vrea de la mine, mama!? am țipat izbucnind din nou în lacrimi.
-Nu știu iubito... Chiar nu știu...
Mama era un fel de prezicătoare si era atrasa de supranatural și toate creaturile acelea înfricoșătoare. Deși era una dintre cele mai bune în ceea ce făcea, un lucru nu putea prezice: Viitorul meu, iar asta o speria cumplit, chiar dacă nu voia sa o arate. Cat despre mine, mă numesc Melody și sunt o fata de doar 16 ani, ce trăiește o viață total ieșită din comun. De când mă știu am același vis noapte de noapte: Sunt fugărita prin pădure de un vampir ce vrea sa mă omoare. Ajung într-un final la o prăpastie în care mă arunc, preferând o moarte rapida în locul uneia lungi și chinuitoare. Când deschid ochii, un chip înghețat mă privește sadic: Ti-am spus ca vei fi a mea... Apoi o durere apăsătoare îmi cuprinde tot corpul. Și așa se termina. De fiecare data...
M-am pus mai bine la pieptul mamei mele, închizând ochii.
Dimineața a venit repede, iar eu eram extenuata. M-am îmbrăcat, apoi am coborât la parter.
-Neata, scumpo! Cum ai dormit? Ai mai avut vizitatori după ce am plecat eu din camera ta?
-Nu... și mă bucur ca se întâmplă doar o data pe noapte...
Era adevărat. Eram vizitată de creatura doar o data în fiecare noapte, ceea ce era de ajuns sa mă bage în sperieti pe mine și pe somnul meu.
Mi-am luat ghiozdanul, urcând în mașină gri a mamei. Cred ca am adormit pe drum spre scoala, pentru ca am fost trezita de o frână brusca. Am deschis ochii speriata, trezindu-ma în curtea scolii.
- Succes azi ,iubito !
-Mersi!
Danielle mă aștepta la dulapul ei.
-Hey Mel!
-Salut, Dany! Ce faci?
-Eh... m-am gândit sa mai trec pe la școală... tu?
-Obosită ca de obicei...
-Oohh... monstrul iar a venit în vizita..?
-Pai se poate altfel!?
-Săraca de tine...
Danielle era cea mai buna prietena a mea, chiar dacă era cu un an mai mare. Părinții noștrii fiind prieteni de familie, ne vedeam mai mereu.
-Ce ai de gând sa faci? intreba ea îngrijorată.
-Cu ce?
-Visele...
-Nu am ce face cu ele... Se pare ca vampirul ăla prost mi le induce..! Pana nu dispare el, nu vor dispărea nici visele...
-Atunci trebuie sa dispară.
-Ușor de zis greu de făcut ,Dany! E o creatura a nopții... iar noi niște doar niște oameni...
Am auzit-o oftând. Știa prea bine ca am dreptate.
Prima ora a trecut cu încetinitorul... Telefonul meu vibra tocmai când mai erau doar 15 minute din ora. Primisem un mesaj de la Dany: Am noutăți! Ne vedem la dulapul tău!
Dany.
-----------------------------------------
Bună, dragilor! :)) Am început o noua carte și sper sa va placa!
