Sara POV.
Dupa ce a plecat Ryan, am intrat inapoi in casa si am aruncat cutiuta albastra in dulapul gol din camera mea.
Nu am nevoie de tampenia lui de cadou.Cel mai probabil e un magnet de frigider cu ,,I love Canada" pe care intentiona sa mi-l trimita prin posta.
L-am intrebat ce simte pentru mine si el mi-a zis ,,La multi ani!'', serios, Ryan?
Incep sa cred din ce in ce mai mult ca visul pe care il aveam decand a plecat este adevarat si el nu ma considera altceva decat o sora.
Maine va trebui sa ma intorc in casa aia si sa fiu nevoita sa-l vad in fiecare minut din zi.
Inca il mai plac, si mult, dar nu pot trece asa usor peste faptul ca a plecat fara sa-mi spuna nimic...
Jur ca daca va veni la mine cu scuze ieftine il voi incuia in dulap!
Of, ce tot vorbesc aici?Cand l-am vazut stand in pragul usii, vorbind cu Martha cat de respectuos putea imi venea sa-i sar in brate si sa nu-i mai dau drumul niciodata.
Si dimineata va trebui sa-l vad din nou.
Doar daca...
Ryan POV.
Razele soarelui ma trezesc din minunatul meu somn de pe podea.
Ma ridic si aproape ca pic peste masuta de cafea.
Merg la baie, ma spal pe fata si imi schimb hainele.
-Neata.spun eu obosit cand intru in bucatarie.
-Neata.raspunde Derek.
-Unde-s ceilalti?
-Krista face dus, iar Jake vorbeste cu o firma de curatenie.Casa nostra arata ca o cocina de porci dupa party-ul de aseara.spune el continuand sa isi manance micul dejun.
-Mda, apropo de aseara.Ce pana mea s-a intamplat?
Nu-mi mai aduc aminte nimic, ma doare capul de zici ca mor si cand m-am trezit era sa ,,reasamblez" masuta de cafea.spun facandu-mi un fresh de portocale.
-Te-ai imbatat, bulangiule.zice Derek calm.
-Ce?De ce?intreb confuz.
-Dracu' stie.Ai venit inapoi acasa pe la 4 dimineata si ai mers in bucatarie si ai golit toate sticlele de bere si wiskey.Krista te-a intrebat ce s-a intamplat si tu ai bolborosit ceva cum ca l-ai pierdut pe Pikachu...
-Hai, ma ca n-am fost chiar asa beat..spun eu nevenindu-mi sa cred ce am auzit.
-Zau?Frate, mi-ai aruncat laptopul pe geam strigand "Tehnologia e de rahat, folositi cartofii...", apoi i-ai spus lui Jake ca si-a tras-o cu o meduză, ai incercat sa deschizi televizorul cu cheile de la masina si aproape ca ai sarutat un cactus.
-Pe bune?
-Dap, am fost si eu de fata.spune Krista intrand in bucatarie infasurata intr-un prosop.Te-ai certat cu Sara?
-Nu.Da..Nu..Nu stiu.spun confuz.De ce?
-Pentru ca a venit de dimineata aici.Si-a luat ceva din camera si a plecat..
-Ce-a facut?!?intreb panicat.
Nu am mai asteptat niciun raspuns.Am iesit in goana din bucatarie si am mers direct in camera Sarei.
Am deschis dulapul si...exact cum credeam.Nu mai e nimic.Sara s-a mutat inapoi la mama ei!!!
Am mers in camera mea, m-am incaltat cu o pereche de tenisi, mi-am ciufulit parul si am mers spre usa apartamentului.
-Fraiere, imi datorezi un laptop nou!il aud pe Derek strigand dupa mine.
Nu-i raspund si ma urc in masina mea.Pornesc motorul si in 10 minute de gonit pe sosea ajung la casa numarul 4, casa familiei James.
As fi ajuns mai devreme daca nu m-ar fi oprit politia si nu m-ar fi amendat pentru incalcare limitei de viteza.Un fleac..
Parchez masina si o iau la fuga pe aleea de piatra pana in fata casei.
Urc cele doua scari, apas soneria si ca de obicei imi raspunde Martha.
-Ryan!Ce placere sa te vad.
-Da, Sara este?intreb eu tragandu-mi sufletul.
-Sigur.V-ati certat cumva?De dimineata a venit carand cu ea o geanta de sport si avand lacrimi in ochi si ne-a spus ca se muta inapoi..E ceva in neregula?
-Cam da.Adica nu.Adica...nu stiu.ma balbai eu.
-Sa inteleg ca trebuie sa discutati.E in living.spune Martha retragandu-se.
Am intrat pe holul destul de scurt care m-a dus direct in sufragerie.
Am vazut-o pe Sara, stand pe canapea imbracata in pijamaua ei roz si transparenta.
Televizorul era pornit pe un film horror, iar sonorul era destul de tare.
-De ce imi faci asta?intreb stand in pragul usii.
-Eu?Intrebarea e de ce imi faci tu asta!spune ea.
-Dar ce iti fac eu?Nu eu sunt cel care se muta asa din senin, fara sa spuna nimanui!
-Nu a fost din senin!Krista m-a vazut de dimineata!se apara ea.
-Dar doar eu mi-am dat seama ca te-ai mutat!strig la ea.
-Ai venit pana aici doar ca sa strigi la mine?Daca da, atunci mai bine pleci.
-Nu!M-am saturat sa ma tot dai afara!Crezi ca se va rezolva ceva daca plec?Am venit inapoi pentru tine, Sara!Doar pentru tine!Tu esti mai importanta decat familia, Derek, Jake, Krista, decat toti!
-De ce, Ryan?De ce sunt eu asa de importanta?intreaba ridicandu-se dupa canapeaua neagra.
Eu nu-i raspund.Imi afund mainile in buzunarele blugilor si ii evit privirea.
-Eu...eu trebuie sa plec.spun iesind ca o furtuna din casa.
Sara POV.
-Ryan!Ti-am facut un ceai, unde pleci?striga Martha dupa afurisitul care tocmai a plecat.
-Lasa-l Martha.Sa plece e singurul lucru la care se pricepe..spun trantindu-ma pe canapea.
Surprinzator tonul meu pe care-l credeam furios a parut mai mult dezamagit si trist.
Si chiar asa ma simt.De fiecare data cand il intreb ce sentimente are pentru mine dispare din senin...
Adica daca nu ma place, sa o spuna direct!
Nu voi muri!
Ba vei muri de tristete.
De unde sti tu mai exact ce se va intampla?
Îs constinta ta.Stiu multe.
Hai nu zi zau!Cum ar fi?
Viata e arta de a desena fara radiera...
De unde ai luat-o p-asta?Dupa ambalajul unei gume, sau ai intrebat un boschetar?
Very funny, Sara.Dar nu uita ca eu iti controlez visele, asa ca stai parcata..
-Sara..striga Martha.
-Da!Ce-i?intreb eu incercand sa-mi fac constinta sa taca.
-Ar trebui sa te duci sa-ti aranjezi din nou hainele in dulap...Cand va veni mama ta de la servici se va bucura tare mult ca te-ai intors, dar daca iti vede valiza devastata din hol s-ar putea sa te trezesti cu ele aruncate in curtea vecinului..spune ea razand.
-Ok, ma duc.spun.
Ma ridic din locul meu confortabil dupa canapea, sting televizorul si imi tarasc picioarele pana pe hol.
Iau geanta sport si cu chiu cu vai o urc pana la etaj, la mine in camera.
O trantesc in pat si incep sa scot zecile de haine aruncate la nimereala in ea.Le impachetez cat de bine stiu, le sortez si le pun toate in pat.
Apoi ma duc la dulap, il deschid si imi sare in ochi singurul lucru de acolo.Ceva micut si albastru.
Cadoul lui Ryan...Poate ca ar trebui sa-l deschid..
Asa mai pierd si eu cinci minute uitandu-ma la magnet, sau breloc, sau orice o fi acolo.
I-au cutiuta albastra si ma trantesc pe un fotoliu gonflabil.
Ii scot panglica cu bulinute si o deschid.
Nu pot sa cred!!!
