Un ghemotoc mic și roz

6K 367 6

Shara

Suntem in avion deja de o ora,si eu inca ma gandesc la sarutul lui Nicholas.Dupa cum a zis dupa ce am terminat cu bacul am inceput sa ne facem bagajele toti,se pare ca Jennifer a rezolvat cu parintii ei,se pare ca le-a zis ca a fost sunata de o facultate din Londra si ca datorita notelor bune a primit o bursa.Parintii ei au fost incantati de acest eveniment,dar totusi nu s-au gandit ca e cam devreme pentru inscrierea la facultate.

Nicholas inca nu vrea sa imi zica care e surpriza pe care mi-o pregateste.Aseara am mai primit un mesaj si azi dimineata inainte sa plec am incercat sa o sun sa vad ce face Melanie,dar nu raspunde.Sper ca nu au atit nimic.Oricum daca ma intorc acum in Londra o sa fiu mai aproape de ele ,O sa o pot vedea mai des pe Melanie,mi-a fost dor de ea,si chiar daca are abia un an si doua luni,din care eu am stat cu ea doar doua luni,m-a facut sa o ador.La inceput imi era atat de frica sa o ating,stiu ca la inceput ochii copiilor mici nu au culoarea clara dar cand ma uitam la ea si vedeam acei ochi parca il vedeam pe tatal ei,si un val de frica combinata cu furie ma cuprindea.Cu cateva zile inainte sa ma mut la Nicholas,stateam cu ea pe pat si ea a inceput sa se joace cu degetele mele,si a adormic cu unul din degetele mele in manuta ei mica,nu m-a lasat inima sa o duc in patutul ei ,asa ca am adormit cu ea.Am fost atat de linistita in acea seara,niciun cosmar,nimic.

Cand am ajuns in casa lui Nicholas am crezut ca o sa imi fie mai bina,fara acel copil.Dar nu mi-a fost,imi era atat de dor de ea,de manutele micute ,de nasucul mic si carn,chiar si de acei ochi care ma bagau in sperieti....

-SHARAAAAA!!!tipa Nicholas ca disperatu

-Ce ai?De ce tipi in halul asta?intreb eu derutata

-Pai sa vedem,vorbesc cu tine de 15 minute si tu nici nu ma bagi in seama....

-Ok acum te ascult.Ce vrei?intreb eu deranjata de modul lui de a se face ascultat

-Am zis ca nu mai e mult și ajungem la Londra ,nu ești entuziasmata,poate vrei sa vezi pe cine poate îți e dor de o persoana anume...

-Nu Nicholas,nu aștept sa vad pe nimeni, nu mai am nimic în Londra, aproape nimic ,continui eu în gand

-Ok,ok,am înțeles.tonul lui suna supărat, nu mi pot da seama ce la supărat atât de tare

Aproape am ajuns în casa lui Nicholas, restul zborului a decurs în mod normal,Nicholas a stat supărat, și chiar nu înțeleg ce a pățit, și de ce ar fi trist, dar de ce mi ar pasa mie de ceea ce gândește el.

Interiorul casei nu s a schimbat deloc, e la fel de întunecoasă,.Mobila de lemn da un aspect serios și vechi,dar nu neprimitor,doar ca lipsește acea căldură care ți o transmite o casa adevărată, o casa în care locuiește o familie,dar și fata mea casa avea același aspect rece.

-Ce plictisitor,Nicholas ți ai adus biroul acasă? Rupe Jennifer tăcerea

-Nu,de ce?intreaba el

-Totul e asa serios......

Jennifer este întreruptă de plânsul unui copilaș mic,toti se uita derutați, doar Nicholas are un zâmbet pe fata

-Ai un copil?intreb eu

-Al meu?Nu.In casa?Da.

-Pai dacă nu e al tău,al cui e și de ce e la tine în casa?intreaba Edward derutat

Privirea lui Nicholas se oprește la mine,ceilalti doi își întorc și eu privirea spre mine.Ce are toată lumea cu mine?

-De ce ne uitam toți la Shara?intreaba Edward

-Pai dacă tu nu știi,ee ce te uiți și tu la ea?

-Putea Domnisoara Jennifer sa tacă? Nu bineînțeles ca nu.......

-Gata terminați cu cearta,ii întrerupe Nicholas,si hai sa mergem sa vedem cine e copilul și al cui e....

Toți îl urmam pe Nicholas prin salon apoi începând sa urce scările ,si se îndreaptă spre......fosta mea camera?

Deschide ușa dar când intram totul e schimbat,maroul lipsește cu desăvârșire, biroul, șifonierul, patul ,totul lipsește.

Maroul e înlocuit cu un roz pal,peretii sunt pictați cu floricele și personaje din desene animate, tavanul e plin cu steluțe, în locului patului mare pe care dormeam eu,se afla un pat mic cu baldachin, lângă se afla în pătuț mic de copilas,pe peretele opus dulapul maro este înlocuit cu unul micuț, cu fel și fel de decorațiuni, pășesc ușor spre el,si când îl deschid prima usa ochii mei vad doar fel și fel de rochițe, de toate culorile și nuanțele, jos fel și fel de botosei,si sandalute,deschid cu teama și cealaltă parte a dulapului unde găsesc doar body-uri de ce mânecă lunga cu mânecă scurta,tricoase micuțe și pantalonași. Închid dulapul și continui "inspecția "camerei.Ochii mei pleacă de la dulap la o măsuță plina cu paturi micuțe pentru copii,,beberoane,si tot feluri de articole pentru copii.

Un scâncet mic îmi atrage atenția, ma îndrept cu pași mici și temători spre micul pătuț, Edward și Jennifer se uita derutați ba la mine vă la Nicholas.Ajung în fata pătuțului și îmi îndrept privirea ușor spre făptură micuță din el.Un ghemotoc roz și mofturos, probabil abia trezit din somn,dupa expresia fetei,gangurea nemulțumit.

Ochișorii mici și neștiutori priveau agitația din jur,parul mic și blond crescuse și avea pense clătite în forma de buburuza,manutile micuțe le tine ridicate parca așteptând ca cineva sa o ia în brate.Ochii mei se umezesc instantaneu și o ridic în brate.Se prinde de mine,parca cunoscandu-ma de o veșnicie,isi lasă căpșorul micuț pe umărul meu și gangureste neîncetat.Lacrimi mari îmi cad din ochi. Îmi întorc privirea spre Nicholas.

-De cand știai? Il intreb printre lacrimi,vocea mea sunt ca o șoaptă

-De cand am plecat după tine în România.....

-Si de când sta aici?

-Au durat cam o luna modificarea totala a camerei și aerisirea ei,pentru a scăpa de mirosul de vopsea.Deci are ceva timp.

-Amelia are sa mi dea ceva explicații....

-Si nu e singura.zice Nicholas a uitându-se spre mine.Tu ai de dat mult mai multe explicații





Hei,ce faceți?Am întârziat mult cu acest capitol, dar ma bucur sa vad ca numărul cititorilor creste considerabil.Astept părerile voastre.

Logodiți din intamplareCitește această povestire GRATUIT!