Primul volum al seriei The Devil's Play.
Într-o noapte de Halloween marcată de mistere nerezolvate și jocuri periculoase, Melek se întoarce în lumea lui Damon Salvatore, un bărbat care își ascunde durerea și dorințele sub o mască de răzbunare. După...
— Dacă te gândești că te voi lăsa să fugi acum, te înșeli, am continuat, apropiindu-mă de ea, fiecare pas fiind un avertisment. Pentru că, în această noapte, nimeni nu scapă.
Nu aveam timp să analizez cum se schimbaseră lucrurile între noi în ultima vreme. Moartea fratelui meu nu a fost doar o pierdere, a fost o rușine. Și Melek era legătura noastră. Ea a fost ținta și motivul, dar și o piesă pe care nu puteam să o scap. Era o bombă cu ceas, iar eu știam că, într-un final, totul avea să explodeze.
–Te-ai gândit vreodată că ai putea fi cea care plătește? i-am spus într-o noapte, cu voce joasă, aproape șoptind. Ochii ei mă studiau, căutând în adâncul lor. Nu știam dacă înțelegea ce vreau să spun sau dacă doar se prefăcea. Dar eu știam că răspunsul ei era ascuns în ea.
Melek nu era doar o victimă, nu era doar un pion. Era mai mult decât atât. Asta o făcea și mai periculoasă. Știam că nu putea scăpa de trecutul ei, iar ceea ce se întâmpla acum între noi era o poveste care trebuia scrisă, indiferent de preț.
Aș fi vrut să îmi spun că o iert, că toate acele sentimente de ură și dorință de răzbunare nu aveau sens. Dar nu era nimic iertător în ceea ce simțeam. Și nu aveam de gând să o las să fugă de mine sau de ceea ce se întâmpla. Într-un fel sau altul, ea urma să joace și ea această parte.
În noaptea aceea, totul avea să înceapă din nou.
Ups! Gambar ini tidak mengikuti Pedoman Konten kami. Untuk melanjutkan publikasi, hapuslah gambar ini atau unggah gambar lain.
Melek pășea cu pași mici, dar hotărâți, încercând să evite privirea mea. Când i-am prins brațul, o senzație rece mi-a trecut prin mâini, de parcă ar fi fost doar un vis întunecat. Nu aveam niciun drept să o țin așa, dar totuși o făceam. Mi-am apropiat fața de gâtul ei, inhalând adânc parfumul acela dulce-amărui care mă înnebunea.
— Știi ce vreau, i-am spus, glasul meu tremurând ușor, dar ferm. Știi ce îți cer.
Melek nu a spus nimic. Se lăsa prinsă în jocul meu, la fel de mult ca și eu în al ei. Știam că în spatele acelei fețe de gheață se ascundea mult mai mult, dar până acum nu aveam nici un indiciu despre ce anume. Căutam acel ceva care să mă ajute să o înțeleg, să deslușesc misterul care o înconjura.
Ea ridică ochii către mine, dar nu spuse niciun cuvânt. Nu avea nevoie. Fiecare mișcare, fiecare privire, chiar și fiecare respirație a ei îmi vorbeau de parcă nu ar fi existat nimic altceva în lume. Însă totul era o minciună.
Melek era prinsă între trecutul ei cu fratele meu, Stefan, și ceva mai întunecat pe care nici măcar ea nu îl înțelegea. Poate că ar fi vrut să fugă. Poate că ar fi vrut să nu fie acolo. Dar se află în fața mea, în noaptea de Halloween, un joc în care niciunul dintre noi nu putea câștiga sau pierde.
— Știi că nu poți scăpa, i-am spus încet, un zâmbet jucăuș formându-se pe buzele mele. Nu ai unde să te ascunzi.
Deși își menținea privirea fixată în jos, simțeam cum corpul ei tremura ușor, iar respirația ei devenea mai adâncă. Mă privea cu ochii ei verzi, aceleași ochi care mă urmăreau în fiecare noapte, fără să știe dacă mă urăște sau mă vrea.
