Primul volum al seriei The Devil's Play.
Într-o noapte de Halloween marcată de mistere nerezolvate și jocuri periculoase, Melek se întoarce în lumea lui Damon Salvatore, un bărbat care își ascunde durerea și dorințele sub o mască de răzbunare. După...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Noaptea de Halloween era mai mult decât o simplă tradiție pentru noi. Era o farsă mortală, o joacă a puterii și a controlului, unde nu exista loc pentru slăbiciune. Măștile ne ascundeau fețele, dar nu și adevăratele intenții.
Melek a fost ultima persoană care l-a văzut pe Stefan Salvatore în viață. În acea noapte de neuitat, când totul s-a prăbușit. Moartea fratelui meu a fost doar începutul unei povești întunecate pe care niciunul dintre noi nu a fost pregătit să o trăiască.
Ea spunea că nu își amintește ce s-a întâmplat, dar știam că mințea. Cu fiecare pas pe care îl făcea spre mine, cu fiecare ochi care o urmărea, simțeam că ea ascunde mai mult decât ar fi vrut să admită. O iubeam pe Melek, dar o uram cu aceeași intensitate. Fratele meu era mort din cauza unui joc, iar ea era piesa de schimb.
Acum, era timpul să descopăr adevărul. Nu doar despre ce s-a întâmplat în acea noapte, ci și despre ceea ce însemna cu adevărat Melek pentru mine. Ea credea că poate fugi de trecutul ei. Dar jocul nu s-a terminat.
Și eu aveam un rol în acest joc. Începea acum, cu ea. Așa cum încep toate jocurile în noaptea de Halloween. Cu mize mari. Cu o dorință nesătulă de a câștiga. Cu dorința de a o face să înțeleagă că nu poate să scape de ce a început, că acest joc este mai mult decât o simplă noapte.
Pentru că nu era doar o noapte de Halloween. Era începutul sfârșitului.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
În acea noapte, orașul părea că respiră altfel. Fiecare colț, fiecare umbră ascundea mai mult decât părea la prima vedere. Fiecare mască ascundea o identitate, o intenție, o fantezie.
Melek își întorsese privirea de la mine, evitându-mi ochii care o străpungeau. Știam că ceva nu era în regulă cu ea, dar nu aveam nici o dovadă, doar un instinct care mă arunca într-o direcție întunecată. Ceva despre ea mă atrăgea, dar îmi stârnea și o neliniște profundă.
— Știi ce am făcut, nu? am întrebat-o, vocea mea rece și tăioasă. Știi cine sunt și ce am făcut pentru a ajunge aici.
Ea nu a răspuns imediat, ci a rămas tăcută, privind în jos, ca și cum cuvintele mele nu ar fi ajuns la ea.
