November rain (+18)

☠ Chapter 7: Un joc periculos ☠

CHAPTER 7

UN JOC PERICULOS

Mi-am lăsat pașii să mă poarte spre sala de sport, fără să mă gândesc prea mult. Aerul rece, ușor umed, îmi dă senzația de libertate. Ca și cum aș fi putut respira, în sfârșit, după ce am fost prinsă într-o capcană de imagini și sentimente care mă sufocă.

Rain și Samantha.

Ce prostie să mă simt geloasă din cauza lor. Nu-mi stă bine așa, dar tot nu pot să scap de senzația că există ceva între ei și că dacă s-ar confirma mi s-ar pârjoli interiorul, din orișicare motiv.

Ajunsă în sala de sport, l-am surprins pe Xiver stând în tribune, ascultând muzică la căști și bătând darabana pe spătarul scaunului din față. M-am apropiat stingheră de el și când mi-a sesizat prezența, n-a mai zâmbit ca de obicei. Ci s-a încordat tot.

– Ce s-a întâmplat cu tine? îl întreb, indicând spre ochiul vânăt.

Își scoate căștile din urechi, dar nu le deconectează de la telefon. Aud o melodie veche de la Pink sunând și mă străduiesc să nu-l tachinez. Deși mi se pare cel mai simpatic lucru la el până acum.

– M-a lovit ploaia* în față, îmi răspunde plin de zeflemea, în modul său caracteristic. Și mi-a dat un pumn fix în acel ochi care nu s-a mai potolit din a te privi.

Poza. Simt cum stomacul mi se strânge. M-a văzut goală. Mă simt expusă, cât timp mă așez pe scaunul din tribune aflat la trei locuri distanță de al lui. Totuși, îi simt prezența lângă mine. Mă aștept să facă un comentariu nelalocul lui din clipă în clipă, știind că nu mă va lăsa să scap fără o glumă de prost gust. Xiver e Xiver și nu-l pot potoli.

– Ce cauți aici? mi se adresează cumva fără inflexiuni notabile în ton. Știu că sunt o tentație greu de ignorat pentru fete, dar nu și pentru tine. Niciodată nu mi-ai căutat prezența.

– Știi de ce sunt aici, îmi încrucișez brațele la piept și brusc mi-e frig.

– Știu. Te cunosc. Te simți prost pentru ceea ce am văzut. Pentru ceea ce am descoperit despre tine.

Mă simt ca un vulcan gata să explodeze de rușine, dar încerc să îmi păstrez calmul. Nu-mi vine să cred că mi-a văzut toate curburile trupului și mărimea părților intime, pe care am încercat să le acopăr cum am știut eu mai bine cu mâinile.

Blestemat să fii, Rain! Numai din vina ta trec prin asta!

– Nu chiar. Sunt sigură că ai văzut multe astfel de poze, Xiver. Nu cred că o poză de genul acesta te-ar fi putut impresiona.

Și nu mint. Xiver, la fel ca Rain, are un palmares impresionant de fete.

Își bagă căștile cu rapiditate în buzunar și devine atent la mine. Dintr-o dată spațiul dintre noi e prea mic. Simt nevoia să mă mai dau câteva locuri mai departe de el, dar nu vreau să-i dau de înțeles că mă intimidează.

Parfumul lui se simte de aici și nu pot să nu remarc cât de bine miroase.

– Mă cunoști mai bine de atât, râde scurt. Ai reușit să mă impresionezi destul de tare, pentru că nu mă așteptam de la tine să fii atât de îndrăzneață. Mereu mi te-am imaginat prea cuminte pentru astfel de lucruri și da, recunosc, m-am considerat norocos jumătate de secundă, înainte să-mi dau seama cine era destinatarul pozei tale.