November rain (+18)

☠ Chapter 3: Cinci ore ☠

CHAPTER 3

CINCI ORE

- PERSPECTIVA LUI RAIN - 

Îmi sprijin punga de gheață stând în fund pe patul din cabinetul liceului, cât timp Xiver râde de mai are puțin și face pe el. Idiotul ăla. Probabil savurează să mă vadă cu buza spartă.

– Aha, ha, ha, ha! Ți-a trântit un pumn în moacă? de abia articulează printre râsete. De ce nu m-ai lăsat să văd și eu asta? De ce a trebuit să mă alungi de acolo?

– Dacă ai fi rămas, ai fi prins-o? întreb, deși știu răspunsul.

– Nu. Probabil aș fi aplaudat-o și i-aș fi dat și o medalie.

Râde din nou și idiotul are un râset colorat. Ar trebui să se facă filme de groază pornind de la el.

Îmi sprijin mai tare punga de gheață de falcă și mă gândesc la November, la văpaia din ochii ei înverziți atunci când mă are aproape, la ura ei nedefinită pentru mine și la furia de a se simți cumva atrasă de pericolul pe care îl eman. O văd cum tremură când sunt prin preajmă, cum câteodată contactul vizual cu mine devine prea ucigător pentru ea. Aș minți dacă aș spune că sunt furios pe faptul că mi-a dat un pumn.

Sunt surprins că a ajuns la un act de sfidare. Primul act. Ceva îmi spune că pe parcursul căsniciei noastre nu va fi și singurul. Asta îmi antrenează o sete de a o provoca și a o împinge tot mai aproape de apogeu.

– La ce te-ai fi așteptat din partea ei? Tu ți-o tragi cu toate fetele din liceu, iar ea încearcă să ignore situația, ca pentru prima dată când o invită un tip în oraș, tu să-l căsăpești în bătaie.

– A trebuit să fac asta, spun obscur și ochii mi se întunecă. Poate că cei din liceu nu știu ce legătură avem, dar cei din afară da. Și dacă s-ar fi aflat că logodnica mea și-o arde cu altul, aș fi fost văzut ca pe o persoană slabă.

Iar tata n-ar fi permis asta.

– În plus, tu ai venit cu vorba la mine, îl acuz pe Xiver care acum într-un mod iresponsabil își aprinde o țigară chiar lângă semnul de nu fumați aici pus pe perete.

– Da, eu doar ți-am spus ce se întâmplă din loialitate pentru tine. Felul în care ai reacționat a fost alegerea ta, amice.

Știu, la dracu. M-a luat valul. Nu mă așteptam ca nimeni să o invite în oraș. Băieții din echipa de baschet știu cumva, sau bănuiesc, că sunt interesat de ea, căci de fiecare dată când au încercat să facă fel și fel de glume despre fetele atrăgătoare din clasă, aproape le-am jumulit limba atunci când i-au pronunțat numele lui November.

E o regulă nescrisă în liceu. Toată lumea știe că mă activez când vine vorba despre ea. Cu toate că nu știu și de ce. Dar Raymond, idiotul ăla de Raymond, a crezut că e doar un zvon. Că nu sunt interesat de November. Că nu se întâmplă nimic dacă își încearcă norocul.

De obicei și atitudinea ei îi făcea să se îndepărteze pe băieți. E dezinteresată de toți, nu bagă în seamă pe oricine și categoric nu stă la discuții cu mulți purtători de penis. Raymond a fost o excepție pentru ea, pentru că știu că-l place. E genul ei. E fix ce și-ar fi dorit de la viață dacă nu m-ar fi avut pe mine.

Îmi încleștez pumnii.

E vina ei. Devine din ce în ce mai frumoasă și pentru un zâmbet, băieții sunt în stare să se arunce în iad.