𝔓𝔯𝔦𝔪𝔲𝔩 𝔳𝔬𝔩𝔲𝔪 𝔡𝔦𝔫 𝔰𝔢𝔯𝔦𝔞 "𝔗𝔥𝔢 𝔅𝔬𝔫𝔡𝔰 𝔬𝔣 𝔖𝔦𝔫𝔰"
Seraphina Lysander este o femeie remarcabilă, a cărei frumusețe izbitoare atrage admirație, dar și invidie. Viața ei aparent perfectă este marcată de un trecut plin de trădă...
"In all the world, there is not heart for me like yours. In all the world, there is no live for you like mine."
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
"You're the ache in my chest, The ghost in my veins, And I'd rather die haunted than Free."
Peste 5 ani
M-am ales cu un băiat care să dea domnul să nu fie la fel de psihopat ca taică-su.
Trecuseră cinci ani de când viața mea fusese dată peste cap de prezența lui Damien. Niciodată nu mi-as fi imaginat că legătura dintre noi, cuprinsă de dorință, ură și o fascinație întunecată, avea să ducă aici: un copil care care îmi era lumină în întunericul pe care el mi-l adusese. Sau poate că o lumină era prea mult spus. În ochii acelui copil, fiului nostru - era o umbră care mă neliniștea.
Avea exact ochii lui, negri ca cerul fără stele.
Damien stătea pe marginea patului, părând obosit, dar la fel de al naibii de seducător ca întotdeauna. În profida anilor care trecuseră, privirea lui avea aceeași intensitate distrugătoare. Când își îndrepta ochii negri asupra mea, aveam impresia că încă mă ține prizonieră, chiar dacă zidurile casei lui uriașe nu mă puteau închide.
— De ce trebuie să aibă aceeași ochi ca ai tai? spun, smiorcăindu-mă.
Damien oftează, în timp ce își ia o cămașa pe el.
— Ți-am spus. Ca să fie la fel de seducător ca mine, șopti, cu un rânjet pe buze.
Al naibii seducător! Mi-am spus, privindu-l pe Damien cum își încheie nasturii cămășii cu o nonșalantă care parcă mă provoca. Nu era corect. Trebuia să existe o lege universală împotriva bărbaților care arata așa bine după trei ani de nopți nedormite, plânsete de bebeluși și prea multe cafele vărsate pe covor.
Astaroth, băiatul nostru, alerga în jurul camerei cu o energie care mă făcea să mă întreb dacă o fi moștenit și asta de la tatăl lui. Sigur, ochii aceia negri, pătrunzători, erau copia fidelă a lui Damien, dar energia lui nesfârșită? Să fie de la mine? Puțin probabil. Eu voiam doar să dorm.
— Astaroth, oprește-te înainte să...
BUM! Copilul nostru aterizase pe fund, fix în grămada de jucării pe care refuzase să le strângă mai devreme.
Damien, care stătea pe marginea patului, începu să râdă. Râsul lui era profund, molipsitor, genul care îți făcea pielea de găină, chiar dacă voiai să te superi pe el.
