𝔓𝔯𝔦𝔪𝔲𝔩 𝔳𝔬𝔩𝔲𝔪 𝔡𝔦𝔫 𝔰𝔢𝔯𝔦𝔞 "𝔗𝔥𝔢 𝔅𝔬𝔫𝔡𝔰 𝔬𝔣 𝔖𝔦𝔫𝔰"
Seraphina Lysander este o femeie remarcabilă, a cărei frumusețe izbitoare atrage admirație, dar și invidie. Viața ei aparent perfectă este marcată de un trecut plin de trădă...
"Love recognizes no barriers. It jump hurdles, leaps fences, penetrates walls to arrive at its destination full of hope."
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
"Even as you break me, I beg for your touch, For the pain is sweeter than life Without You.
Damien🌙
3 luni de chin.
3 luni în care nu am putut să o privesc decât de la depărtare.
Mă uit în oglindă.
Aveam cearcăne și tăieturi pe palme, piept și gât.
Nu am dormit nici măcar o noapte cum trebuie de când am aflat că este însărcinată.
Oh doamne, Seraphina, ce mi-ai făcut?
Știu că e copilul meu, trebuie să fie copilul meu.
Ea e a mea, iar micul monstru care crește în burta ei e al meu.
Lacrimile îmi curg pe obraji.
Ce naiba?
Plâng?
Mă privesc în oglindă, încercând să înțeleg de ce lacrimile nu se mai opresc. De ce durerea din piept îmi apasă atât de tare încât trebuie să o scot cumva. Oricum.
Mâinile îmi tremură. Tăieturi vechi și noi se intersectează pielea palmelor mele, a pieptului și a gâtului. O hartă a durerii pe care doar eu o pot citi. E singurul mod în care pot să îmi amintesc că sunt viu, că încă sunt aici. Durerea de pe pielea palmelor mele mă ține ancorat când mintea mea vrea să fugă.
Seraphina... Oh, Seraphina. Numai ea știe cum să mă distrugă, să mă rupă în bucăți, iar eu o las, pentru că o iubesc. O iubesc mai mult decât viața mea, mai mult decât sunt capabil să mă iubesc pe mine însumi.
De fiecare dată când mâinile mele se înroșesc cu culoarea acea stacojie pe care o iubesc, simt că plătesc pentru ceva. Pentru faptul că nu am fost destul de puternic, că nu am fost suficient de bun pentru ea. Fiecare tăietură e o scuză, o confesiune tăcută pentru monstrul care crește în burta ei. Copilul meu. Al nostru.
Dar e ceva mai mult... Tai pentru că altfel nu pot să țip. E singurul mod în care pot să eliberez tot ce se zbate mine fără să-i arăt ei cât de slab sunt. Durerea e a mea, doar a mea. E ultimul lucru pe care îl mai pot controla.
