16. Prietena cu moartea

895 58 26

Caleb fusese tacut pe tot parcursul drumului spre casa. Asa e el cand ia lucrurile in serios, mediteaza adanc. Uneori ma uimeste felul cu care trateaza fiecare situatie de criza. S-ar putea de fapt sa il invidiez pentru asta.

Odata ce ajunsesem acasa si coborasem din masina, devenise putin agitat, lasand o energie presanta in atomosfera.

-S-a intamplat ceva?am intrebat imediat.

Ii observasem cutele adanci dintre sprancene si privirea ingrijorata.

-Am nevoie de putin timp de gandire. Calatoria pe care-o vom face pentru a lua Piatra Sangelui e o miscare riscanta. Trebuie sa ne gandim si sa calculam fiecare factor care ar putea sa ne puna bete in roate. Daca suntem luati prin surprindere de cei din Curtea de Nord iar noi nu vom fi pregatiti, am putea pierde majoritatea sanselor de castig, spuse el aproape nervos.

-Ai dreptate. Dar uneori prudenta ta exagerata nu e constructiva, Caleb. E mult mai eficient sa abordezi situatia logic si cu calm.

-Vampirii din nord nu sunt calmi si rabdatori, nu vor sta cu mainile in san in timp ce noi le luam piatra de sub nas! Ne studiaza fiecare miscare si nu pierd nimic din ochi! Din pacate, e foarte posibil ca ei sa stie mereu ce vom face in continuare.

Am dat din cap ganditoare. Nu voiam sa-l alarmez si mai mult pe Caleb. Trebuia sa-l las sa se calmeze singur.

De indata ce ajunsesem in fata casei, Caleb se repezi afara din masina si o lua inspre dealurile din apropiere. Probabil considera ca asta il va ajuta, o plimbare de unul singur pentru a putea analiza situatia.

Nu-mi faceam griji pentru el. Iarna incepea sa ameninte incetul cu incetul aceste tinuturi, insa nu este o problema pentru cei din neamul meu. Eu insami am observat cat de putin simt racoarea si gerul de afara. Se pare ca sangele rece are pana la urma beneficiile lui.

Impinsesem cu putere usa greoaie de la intrare si aruncasem o privire inauntru asteptandu-ma, ca de obicei, sa il zaresc pe Ralius in holul de la intrare.

Acesta insa lipsea. Faptul ca intreaga casa era scufundata in tacere nu era un lucru iesit din comun, motiv pentru care nu am banuit nimic. Am intrat relaxata, asezandu-mi jacheta pe cuier. Eram pregatita sa-l strig pe Ralius, care probabil ca era ocupat trebaluind prin casa, cand mi se taie brusc respiratia.

Lama rece a unui cutit imi atinsese gatul, in timp ce o mana se incolaci in jurul meu imobilizandu-ma. Era mai mult ca singur un vampir.

-Banuiesc ca putem discuta si fara varsari de sange.

Am zambit. Tipul avea sperante false.

-Cine a spus ca primim vizitatori? N-ai auzit de bunele maniere?

Vampirul pufni iar lama cutitului mari presiunea asupra pielii mele. Ah, deci trebuia sa-mi cantaresc bine cuvintele! Tipul era sensibil.

-Am sa ma fac clar inteleasa. Nu voi accepta niciuna din intelegeriile voastre murdare.

Banuiam ca de asta se afla aici. Un trimis care sa faca treburile lor murdare, o idee stralucita, dar nu prea eficienta. Am mai avut de a face cu asta.

-Foarte bine. Intelegeriile si negocierile erau oricum excluse din plan.

Vampirul indepartase cutitul, lasandu-mi un moment de ragaz. Imediat dupa aceasta sari la gatul meu si isi infipse coltii furios in carnea mea. Am tipat. Ce naiba credea ca face?

Mi-am scos pumnalul, cel pe care il port mereu in caz de urgente, si l-am lovit direct in inima. Asta ii cauzase dureri infernale atacatorului, lasandu-l neinsufletit. Cazuse la pamant, langa picioarele mele. Umarul meu era plin de sange care, spre uimirea mea, fusese absorbit de rana in doar cateva secunde. Ramasesem perplexa si nedumerita. Apoi mi-am dat seama: acela nu era sangele meu.

Scoala de Vampiri- Razboiul CurtilorRead this story for FREE!