𝔓𝔯𝔦𝔪𝔲𝔩 𝔳𝔬𝔩𝔲𝔪 𝔡𝔦𝔫 𝔰𝔢𝔯𝔦𝔞 "𝔗𝔥𝔢 𝔅𝔬𝔫𝔡𝔰 𝔬𝔣 𝔖𝔦𝔫𝔰"
Seraphina Lysander este o femeie remarcabilă, a cărei frumusețe izbitoare atrage admirație, dar și invidie. Viața ei aparent perfectă este marcată de un trecut plin de trădă...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
"I loved her, But the dark side of her, any girl can play innocent, but her demons are what drove me wild Her secrets Her pain Her darkness that's what made me Love her."
Nu știam ce sa fac,eram total pierduta,e sânge peste tot pe podea si pe mâinile mele.Îmi smulg o parte din materialul rochiei mele lăsându-mi o coapsa descoperita si apăs cu bucata de material pe rana lui.
Asta dupa ce am smuls cămașa de pe el si m-am chinuit sa il întorc cu spatele în sus.
În timp ce tin materialul apăsat pe rana încerc sa nu ma uit la spatele lui complet gol.Era al naibii de superb.
La naiba!Seraphina e o situație foarte grava aici!Gândește limpede!
Il întorc din nou cu spatele pe jos si imi apropii obrazul de buzele lui.
Respira foarte greu.
Nu.
Singura care il poate ucide sunt eu,nu oricine alt cineva.
El va muri din mana mea.
Un mic țipat al unei femei cunoscute mie ma aduce cu picioarele pe pământ din gândurile mele.
— Doamne sfinte,Seraphina,ce se întâmplă aici?!
Era Suren,sotia unuia dintre mafioți si cea care m-a crescut dupa ce părinții mei au murit.Îi datorez tot femeii acestea si o iubesc nespus de mult pentru tot ce a făcut pentru mine.Pentru ca mi-a oferit dragostea materna de care eu nu prea am avut parte.
Norocul meu era ca ea lucra ca doctor la unul dintre cele mai renumite spitale din oraș si chiar aveam nevoie de ajutorul ei.Dar ghinionul meu era faptul ca cel care trebuia ajutat de ea era Damien,omul care mi-a distrus viața mie si oamenilor mei la fel cum am făcut si eu cu a lui.
Suren se apropie de mine si își încrucișează mâinile la piept.
— Se pare ca a dat norocul peste noi,e chiar Damien Nevada,pare ca mai are puțin si moare,hai sa plecam de aici.
— Suren,te rog,salvează-l.
— Sa îl salvez?Ai inebunit,fetițo?
Continui sa stau în genunchi în fata ei si îi iau mâinile într-ale mele.
— Te implor,Suren.Vreau ca eu sa fiu cea care îl ucide,vreau ca eu sa fiu cea care îl vede cum își da ultima suflare întins pe jos la mila mea.Dar nu asa,vreau sa știu ca eu l-am ucis si ca eu am fost cea care i-a infipt cuțitul fix in piept.Salvează-l Suren.Pentru mine.
Suren pufnește dezgustata.
— Fie,fac asta pentru tine,fetițo dar nu promit ca va mai putea fi în viața,observ ca a pierdut cam mult sânge.
Zâmbesc si o îmbrățișez strâns.
— Mulțumesc!
Suren îngenunchează lângă el si începe sa ii inspecteze rana.
— Glonțul nu pare ca a afectat vreun organ vital dar mai avea puțin si sincer atingea inima,va trebui sa chem pe cineva sa il ducem la mine în cabinet ca sa îl tratez.
— Va fi bine?
— Asta nu promit,fetițo,voi încerca sa fac tot ce e posibil.
Încuviințez.
——////🫀\\\\——
Suren a ieșit din camera unde abia il tratase pe Damien.
Oh la naiba!
Expresia de pe fata ei nu îmi da un sentiment bun.E ca si cum Damien ar zace mort acolo iar ea nu ar ști cum sa imi spună asta.
— E bine?
Ea clatină din cap în semn ca nu.
Ma reped în camera unde se afla Damien.Era întins pe pat în bustul gol si cu un bandaj care îi acoperea tot spatele si abdomenul.
Nenorocitul!
Eu simt ca imi pierd mințile aici iar el sta întins pe patul ăla de parca ar fi mort,daca nu chiar e.
Ma apropii de patul lui si ma urc în poala lui.
— Ai de gând sa mori atât de ușor?!Dupa toate jurămintele care mi le-ai făcut cum ca o sa ma omori?!
Continui sa stau în poala lui punându-mi capul pe pieptul lui.
— Te urăsc...te urăsc pentru ca nu m-ai lăsat sa fiu eu cea care îți pune capăt zilelor tale total mizerabile!
Îmi ridic capul de pe pieptul lui.
— Te urăsc!
Încep sa îl lovesc cu pumnii în piept ignorând rana mortala care se afla pe spatele lui.
— Te urăsc!Te urăsc!Te urăsc!
Continui sa tip în timp ce lacrimi îmi curg pe obraji.
— Si eu te urăsc,zeița mea.
Mâinile lui ma apuca de talie si ma trag spre el lipindu-mi din nou capul de pieptul lui cald înfășurat în bandaje.
— Mi-a fost dor de gura ta mieroasă pe care scoți vorbe care numai o vipera ar putea sa le spună cu cel mai mare drag asa cum le spui tu.
Mâinile lui se strecoară între corpurile noastre lipite si îmi apuca sânii strângând-ui ușor.
— Si mai ales de aștia mi-au fost dor.
Pufnesc.
— Mai bine te lăsăm sa mori.
Colțul gurii lui se ridica întru-un rânjet al naibii de seducător.
— Oh,zeița mea,amândoi știm foarte bine ca nu ai fi făcut asta.
Voi continua sa îl urăsc chiar si cu ultima părticică din corpul meu.
