Dragoste din datorie

Capitolul 24

Angel

Încă mi se părea ireal că am început facultatea. Mereu mi-am dorit să fac medicina însă renunțasem la acest vis. După ce am terminat liceul, m-am angajat la cofetăria unde am muncit până să mă mut aici, pentru că doar pensia bunicii nu era suficientă. Nu aveam timp și de o facultate și, mai ales, nu mi-aș fi permis să o achit. Ar fi fost o sumă prea mare. Dar Alex a făcut totul posibil. Și îi eram foarte recunoscătoare pentru asta.

M-am trezit devreme, m-am pregătit iar apoi m-am urcat în mașină și am pleca spre facultate. Atunci când am ajuns, am coborât de pe bancheta din spate iar șoferul s-a întors acasă, urmând să vină înapoi după mine peste câteva ore.

Din fericire, am văzut-o pe Harper și am mers direct la ea. Nu mai știam pe nimeni de aici și eram norocoasă că am reușit să îmi fac măcar o prietenă.

– Tu vii cu mașina condusă de șofer la facultate? m-a întrebat după ce m-a îmbrățișat și salutat. Nu știam că ești atât de bogată.

Mi se părea comic ca cineva să creadă despre mine că o duc atât de bine financiar, când tocmai banii erau principalul motiv pentru care nu am mers la facultate imediat după ce am terminat liceul și am pierdut trei ani. Nu am apucat să îi răspund lui Harper, însă, căci un grup de oameni a venit spre noi. Două fete și doi băieți au îmbrățișat-o pe rând pe Harper.

– Ea este Angel, m-a prezentat ea celorlalți. Este noua mea prietenă deci vreau să o integrați în grupul nostru, bine?

Am făcut pe rând cunoștință cu ceilalți. Audrey, Jade, Cian și Charlie au fost foarte drăguți cu mine încă din prima clipă și nu m-au lăsat să mă simt pe dinafară. Mergeam împreună la toate cursurile, uneori stăteam după ore la cofetăria părinților lui Charlie și făceam temele sau învățat împreună. Mă simțeam de parcă făcusem dintotdeauna parte din grupul lor.

Într-una din zile, stăteam toți la o masă din zona cantinei, așteptându-l pe Cian. Acesta a apărut cu doar câteva minute înainte de începerea următorului curs.

– Pe unde ai umblat? l-a întrebat Harper.

– Am fost la muncă. Șeful nu a vrut să mă lase să plec mai devreme. Am rata ceva la primele cursuri? a spus el.

– Nu îți face griji, a spus Audrey. Poți copia materia de pe caietele noastre.

– Vă mulțumesc, a spus el.

Avea ochii roșii din cauza oboselii și părea că avea să adoarmă în orice moment.

– De nu renunți la acest loc de muncă? l-a întrebat Audrey. Este clar că te suprasolicită.

– Și cum altfel mi-aș plăti facultatea, geniule? Nu avem toți părinți bogați c a ai tău, care să ne plătească studiile. Unii trebuie să facem asta pe cont propriu.

– În regulă, nu trebuia să te superi așa, a spus ea.

– Îmi pare rău, nu este vina ta, s-a scuzat Cian. Doar că mă simt epuizat. Aș vrea să pot obține o bursă. Măcar așa, ar trebui să plătesc o sumă mai mică.

– M-am oferit să îți ofer un împrumut dar ai refuzat, a spus Charlie.

– Bineînțeles că am refuzat. Nu o să accept bani de la nimeni. Dar este al naibii de greu să fac față cu toate.

– Partea cea mai rea este că Cian nu este singura persoană aflată în situația asta, a spus Harper. Mulți studenți sunt nevoiți să abandoneze facultatea pentru că nu pot plăti taxa.