Capitolul 22

1K 101 18
                                    

Alex


Am tot apăsat clanța, sperând că ușa se va deschide, însă nimic. Deja începusem să mă enervez.

– Ți-a mai făcut probleme până acum? am întrebat-o pe Angel.

– Nu, a spus încet. Poate ar trebui să îi chemăm pe ceilalți și să încerce să o deschidă din afară.

– Ți-am spus, au plecat deja.

– Atunci, să îi sunăm.

– Ai telefonul la tine? am întrebat-o.

Aceasta a scanat rapid camera din privire.

– Cred că l-am lăsat la parter. Tu îl ai?

Am căutat în toate cele patru buzunare ale blugilor dar telefonul meu nu se afla în niciunul dintre acestea.

– Cred că și al meu se află tot jos, am spus.

– Haide să o strigăm pe Darla, a propus Angel.

Aceasta s-a apropiat de ușă, a bătut cu palmele în ea și i-a strigat numele surorii mele de câteva ori.

– Degeaba, am oftat. Adoarme mereu cu căștile în urechi. Nu ne-ar auzi nici dacă am striga într-o portavoce. Tot personalul a plecat și el acasă deja.

Angel s-a așezat pe marginea patului, încă ținând în mâini cele două jachete.

– Ce facem? m-a întrebat.

Am ridicat din umeri. 

– Așteptăm ca ceilalți să realizeze că nu venim și să ne caute.

În cameră s-a lăsat liniștea pentru câteva momente, apoi Angel a început să râdă. Râsul ei era cel mai frumos sunet pe care îl auzisem în viața mea. Mă bucuram în sinea mea de fiecare dată când îl auzeam. Însă nu puteam să nu mă întreb ce găsea atât de amuzant la situația actuală.

– Îmi pare rău, a spus ea. Dar când am menționat că vreau o petrecere în pijamale, nu mă refeream să rămân închisă într-o cameră cu tine.

A durat câteva momente însă, ulterior, mi-am dat capul pe spate și am început să râd și eu. Situația chiar era amuzantă dacă o vedeai din această perspectivă. Cine ar fi crezut că, în timp ce toți ceilalți se distrau, noi vom rămâne blocați aici? M-am așezat pe jos, cu spatele lipit de ușă.

– Ce fac de obicei fetele în timpul unei petreceri în pijamale? am întrebat-o.

Angel a stat puțin pe gânduri înainte de a răspunde.

– Păi, așa cum ți-am spus, nu am fost niciodată la una. Dar, din câte am auzit, se uită la filme, vorbesc despre băieții pe care îi plac, mănâncă popcorn, își fac reciproc manichiura... Chestii de fete.

– Vreuna din astea se poate aplica acum?

Fata s-a uitat împrejur iar privirea i-a căzut pe pernele din patul său.

– Am putea să ne batem cu perne, a ridicat din umeri. Însă nu este amuzant dacă este planificat. Trebuie să vină de la sine.

– Așa este, am aprobat-o.

Apoi, liniște. Niciunul dintre noi nu mai spunea nimic. Într-un final, Angel s-a ridicat de pe pat și a mers la dulap, în care a pus cele doua jachete pe care le alesese pentru ea și prietena ei. După ce a închis dulapul, a rămas lângă geam. Se uita atât de atentă afară încât mă întrebam ce ar fi putut fi atât de fascinant.

Dragoste din datorieUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum