Dragoste din datorie

Capitolul 20

M-am trezit cu o durere de cap cruntă. Și, ciudat, cu o amnezie și mai cruntă. Îmi aminteam concertul, dar ce s-a întâmplat după el era o mare ceață în mintea mea. Într-o secundă cântam pe stadion melodiile mele preferate, iar în secunda următoare m-am trezit acasă, în patul meu.

M-am dat cu greu jos din pat și am coborât la parter. Spre surprinderea mea, toți frații se aflau la masă în living. Asta nu se întâmpla des, deci mă întrebam dacă era vreo ocazie specială.

– Bună dimineața, am spus și m-am așezat pe scaunul de lângă Alex, unde stăteam mereu.

Ceilalți mi-au răspuns iar apoi și-au continuat conversațiile. Connor se contrazicea cu Darla pentru ceva, nu mi-am dat seama exact pe ce, Brandon butona telefonul în timp ce sorbea dintr-o cană cu cafea iar Alex întindea unt pe o felie de pâine.

– Cum te simți? m-a întrebat.

– Bine, cred. Mă doare puțin capul, am spus.

Acesta a pus felia de pâine pe farfuria mea, apoi a împins spre mine un șervețel pe care se afla o pastilă.

– Eram convins că astea avea să se întâmple, a spus. Mănâncă și ia pastila asta. Vei fi mai bine după.

Apreciam foarte multe gestul său, însă cum de era atât de convins că mă voi simți rău? Ce se întâmplase ieri? Am mușcat din sandvișul făcut de el și am mestecat încet, încercând să îmi fac curaj să îl întreb:

– Domnule Alex, știu că va suna ciudat, dar... ce s-a întâmplat ieri? Nu îmi amintesc nimic după concert.

Alex a lăsat jos cana cu cafea și și-a întors privirea spre mine.

– Nu ai făcut nimic greșit, dacă asta vrei să știi.

Am răsuflat ușurată. Ultimul lucru pe care mi-l aminteam era imaginea cu noi doi la un restaurant, însă era foarte în ceață tot ce avea loc acolo. În timp ce mâncam sandvișul începeam să îmi amintesc anumite detalii, cum ar fi faptul că mi-am comandat o băutură care era mai amară decât ar fi trebuit. Oh, nu! Dacă acea băutură avea alcool? Nu eram o persoană cu o toleranță prea mare la alcool. Prima mea experiență de cu el a fost la începutul prieteniei mele cu Melissa, atunci când am decis să ieșim la o terasă de ziua ei. Prietena mea și-a comandat un cocktail iar eu am fsot suficient de naivă încât să fac același lucru. Alcoolul mi-a ajuns la creier atât de repede încât, o jumătate de oră mai târziu, Melissa se chinuia să mă convingă să mă urc într-un taxi, pentru a mă duce acasă. Am fost norocoasă din două motive în acea seară. În primul rând, faptul că bunica deja dormea atunci când am ajuns eu, așa că nu am fost nevoită să îi explic de ce nu pot merge în linie dreaptă. În al doilea rând, faptul că Melissa nu a renunțat la prietenia cu mine, după ce mă făcusem de râs în felul acela.

– Știți ce aș vrea să mănânc în seara asta? spuse Connor. Paste cu sos roșu. Și ar merge de minune cu un pahar de vin alb.

– Vinul pe care îl bei se asortează cu sosul de pe paste, spuse Brandon sec. Prin urmare, dacă vrei să mănânci paste cu sos roșu, bei vin roșu.

– Nu știam că ți-ai luat diploma în viticultură, și-a dat Connor ochii peste cap. Mie nu îmi place vinul roșu, deci, cu riscul de a-ți strica cina diseară, voi bea vin alb.

– Nu uitați lui Angel să îi dați un pahar de suc portocale. Ea nu reacționează bine la alcool, interveni Alex.

Am înghițit în sec. Ce a vrut să însemne asta? Era cumva o referință legată de seara trecută? Ceva îmi spune că băutura mea conținea cu adevărat alcool. Iar eu am făcut niște lucruri pentru care ar trebui să îmi pară rău acum.