Dragoste din datorie

Capitolul 19

Alex

Am căscat atunci când m-am ridicat de la birou. Era aproape patru dimineața. Fusese o zi lungă și obositoare. Eram convins că nu aveam să ajung acasă prea devreme dar măcar eram la zi cu toate documentele. Următoarele zile nu aveau să fie mai solicitante decât în mod normal.

Mi-am verificat telefonul, lucru pe care nu îl mai făcusem de multe ori, și am văzut multe apeluri și mesaje de la Angel. Ea nu mă suna niciodată, ceea ce însemna că era important. Am încercat să o sun înapoi însă nu a răspuns. Începusem să îmi fac griji. M-am uitat printre mesajele pe care mi le lăsase și am văzut o adresă unde dorea să ne întâlnim. Oare se mai afla acolo?

M-am urcat în mașină și am condus în acea direcție, încercând în continuare să o sun, dar nimic. Ajuns acolo, am cobor din mașină și m-am plimbat împrejur. Însă Angel nu era nicăieri. Era târziu și nu se afla nimeni pe stradă, ca să întreb dacă a văzut-o cumva. Poate că nu era o idee rea să îi instalez pe telefon o aplicație cu GPS, ori să angajez un om să o păzească atunci când iese pe undeva. Doar dacă ea ar fi fost de acord, desigur.

În cele din urmă, m-am urcat din nou în mașină și am plecat spre casă. Am intrat grăbit și m-ă îndreptat spre camera ei atunci când mi-a apărut în față Connor.

– Unde este Angel? l-am întrebat. Este acasă?

– Doarme în camera ei.

Cuvintele lui m-au făcut să răsuflu ușurat. Connor și-a pus mâinile în sân și a început să își mute greutatea de pe un picior pe altul.

– Și este supărată pe tine.

– Pe mine? am spus confuz. Adică, da, nu i-am răspuns la apeluri. Dar asta pentru că am fost super ocupat. Nu mi-am verificat telefonul ore bune.

– Ei bine, dacă ai fi făcut asta, ai fi aflat că Angel a făcut rost de bilete la concertul lui Lewis Capaldi ca să mergeți împreună.

Am clipit des de câteva ori. Eram obosit, dar nu atât de obosit încât să nu înțeleg ce îmi spunea persoana de lângă mine. Și, totuși, mă îndoiam că am auzit bine ce a spus fratele meu.

– Stai, ce? Dar nu mi-a spus nimic, am spus.

– Normal că nu ți-a spus nimic, pentru că trebuia să fie o surpriză.

Connor părea exasperat dar a încercat să se calmeze pentru a nu ridica tonul, riscând să îi trezească și pe restul.

– A spus că ai fost stresat în ultimul timp și a vrut să facă ceva frumos pentru tine ca să te ajute să te relaxezi. A dedus cumva că îți place artistul ăsta iar Brandon a ajutat-o să facă rost de bilete pentru concertul lui din seara asta. Era atât de entuziasmată când a plecat de acasă că te va face fericit, iar tu ai stricat totul. Felicitări!

Connor a intrat în camera lui, lăsându-mă singur pe holul întunecat. Cel puțin Angel era bine. Dar mă simțeam vinovat. Dacă știam că avea de gând să facă asta pentru mine, mi-aș fi verificat telefonul mai des. Ori mi-aș fi luat liber toată ziua. Sau aș fi rugat pe cineva să îmi termine treaba de data aceasta. Erau atâtea soluții pe care le-aș fi putut pune în aplicare, doar dacă aș fi știut ce plănuia Angel. Acum o dezamăgisem. Și trebuia să fac ceva pentru a mă revanșa față de ea.

Am mers în dormitorul meu, unde mi-am pornit laptopul și am căutat bilete pentru următorul concert al lui Lewis Capaldi. Din fericire, am reușit să găsesc bilelete pentru un concert ce urma să aibă loc a doua zi. Din nefericire, acesta urma să se țină în alt stat. Era un drum cu mașina de cinci ore până acolo. Dar nu mă deranja deloc.