Dragoste din datorie

Capitolul 15

Alex

Degetele mele se plimbau pe tastatura laptopului atunci cand am auzit gălăgie venind de afară. M-am ridicat de pe scaun și am mers la fereastra, privind în curte. Acolo, am văzut pe cineva sărind în tomberonul nostru. Inițial, m-am gândit ca poate era o persoană fără adăpost care căuta ceva de mâncare. Puteam trece peste asta. Însă intrase pe proprietatea noastră. Nu mai era decât un pas până să intre chiar în casa. Trebuia să previn asta. Am introdus codul seifului în care îmi țineam arma cât timp eram acasă și am scos pistolul din acesta. Am coborât în curte și am mers direct spre tomberonul cu pricina. Nu am stat pe gânduri înainte de a îndrepta pistolul către persoana în cauză.

Însă acolo se afla ultimul om pe care mă așteptam să îl văd într-un tomberon.

– Domnișoară Angel?

Aceasta m-a privit panicată, de parcă aș fi prins-o în flagrant făcând ceva ilegal. Ascundea ceva la spate, gest care m-a făcut al naibii de curios. Ce putea fi atât de important pentru ea acolo dacă a intrat în gunoi pentru el? Și, dacă era atât de important, de ce l-a aruncat de la bun început?

– Domnule Alex? a spus încet. Ce faci cu pistolul?

Abia atunci mi-am dat seama că încă îl țineam ațintit spre ea și l-am pus în buzunarul din spate al pantalonilor.

– Am auzit gălăgie și am venit să văd ce se întâmplă. Tu de ce ești în gunoi?

– Păi, mi-am dat seama că am aruncat aici toate documentele din biroul tău. Mă gândeam ca le pot recupera. Desigur, sunt murdare, deci nu le mai poți folosi. Dar măcar ți-ar fi mai ușor să le refaci avându-le în față.

Rămăsesem fără cuvinte, lucru care nu mi se întâmpla des. Fata din fața mea intrase într-un tomberon doar pentru a-mi salva actele pe care le distrusese complet neintenționat. Cine ar fi făcut asta pentru o persoană pe care o cunoaște de atât de puțin timp? Cu atât mai mult după ce am intrat atât de nervos la ea în cameră. Abia după ce am plecat de acolo mi-am dat seama cât de speriată trebuie să fi fost de mine. Și, cu toate astea, în loc să se răzbune pe mine și să nu o intereseze cum mă descurc cu refacerea documentelor, ea a intrat în tomberon pentru a le recupera.

Cum se presupunea că ar fi trebuit să nu mă îndrăgostesc de ea? Era absolut perfectă din toate punctele de vedere.

– Ieși din tomberon, i-am spus.

Mi-am dat seama că nu avea să reușească, așa ca m-am apropiat și i-am întins o mână. Aceasta a prins-o și a pus un picior pe marginea tomberonului. Era cat pe ce să iasă din acesta dar s-a dezechilibrat în ultimul moment. Am încercat să o prind, pentru a nu cădea și risca să se rănească, însă am reușit doar să văd și eu odată cu ea. Din fericire, aceasta a căzut pe mine iar eu am fost singurul dintre noi doi care a făcut contact cu solul.

Revenindu-mi după căzătură, am văzut șuvițe blonde căzându-mi pe față și chipul ei la doar câțiva centimetri de al meu. Am încercat să rezist tentației de a-i pune mâna pe ceafă și de a o trage spre mine pentru a o săruta. La naiba, trebuia să mă ridic înainte ca ea să simtă ceva care ar fi avertizat-o cu privire la gândurile mele.

Din fericire, Angel s-a ridicat de pe mine. Am făcut același lucru și am încercat să îmi șterg praful de pe haine. Aruncându-mi privirea asupra ei, am observat că își freca una dintre încheieturi.

– Ești bine? am întrebat-o.

– M-am lovit la mână atunci când am căzut, a spus. Este în regulă. O să treacă.