Dragoste din datorie

Capitolul 13

Alex

După ce am terminat tura, colegii mei au insistat să luăm cu toții cina la un restaurant. Nu aveam starea necesară pentru a socializa cu atâtea persoane dar nu mai ieșisem de mult timp. Tot ce făceam era să muncesc, să merg acasă și să o văd pe Angel, apoi să adorm gândindu-mă la toate lucrurile necurate pe care i le-aș face. Așa că am decis să mă alătur lor. Și am regretat această alegere la finalul serii atunci când cineva a propus să punem toate cardurile de credit pe masă iar chelnerul să aleagă unul dintre ele, care să achite întreaga notă. Fiind ghinionist din naștere, cardul meu a fost ales. Colegii mei au răsuflat ușurați și au plecat cu toții, lăsându-mă în urmă să plătesc consumația tuturor.

Atunci când plata a fost acceptată, mă pregăteam să mă ridic de la masă pentru a merge spre casă însă cineva s-a așezat pe scaunul de lângă mine. Păr negru și parfum puternic. Vanessa.

– Ce surpriză să te văd aici, mi-a spus ea.

Nu am răspuns.

– Oh, Alex. De ce te porți atât de rece cu mine? Acum câteva luni te bucurai să mă vezi. În special... fără haine.

Am ridicat mâna stângă, iar cu dreapta i-am făcut semn către verigheta de pe inelarul meu.

– Sunt căsătorit acum.

– Căsătorit, Vanessa și-a dat ochii peste cap. Știu că această căsătorie este una valabilă doar pe hârtie. Fata aceea nu simte nimic pentru tine. Iar tu nu simți nimic pentru ea. Căsătoria nu reprezintă nimic în această situație.

– Pentru mine reprezintă destule. Precum sfârșitul oricărei relații dintre noi doi.

Vanessa a luat paharul meu, în care mai rămăsese puțină apă, și a luat o gură din el. Era clar că voia să mai stea la povești însă eu nu aveam chef de așa ceva. Poate că între mine și Angel nu existau sentimentele uzuale ce ar trebui să existe între doi oameni căsătoriți, însă asta nu însemna că nu trebuia să fiu loial. Și ceva îmi spunea că și ea gândea la fel.

Am vrut să mă ridic de pe scaunul meu însă chiar atunci am văzut două fețe familiare venind spre noi.

La dracu'.

– Ia uite pe cine avem aici, a spus Darla oprindu-se la câțiva pași de noi.

Judecând după plasele pe care Angel le ținea în ambele mâini, era clar că cele două fuseseră la cumpărături. Mai degrabă, Darla a fost la cumpărături iar Angel doar îi căra bagajele.

Și care erau șansele să ne întâlnim cu toții în acest loc? Trebuia să fii prost ca să nu îți dai seama că Darla pusese totul la cale alături de Vanessa. Cele două voiau cu orice preț să îmi strice relația deja inexistentă cu Angel.

– Darla? a spus Vanessa surprinsă. Ce coincidență. Eu și Alex discutam puțin. Voi ce faceți aici?

– Eu și Angel am fost la cumpărături și am decis să venim aici pentru a lua masa. Nu ne așteptam să vă găsim aici. O să mergem la altă masă pentru a vă lăsa singuri.

M-am ridicat de pe scaun.

– Vă duc acasă, am spus către sora și soția mea. Acum.

– Poftim? Abia am ajuns. Nu am apucat să mâncăm, a spus Darla.

– Am spus acum.

A fost nevoie de trei secunde de contact vizual între noi doi pentru ca sora mea să lase privirea în jos. Am luat bagajele din mâinile lui Angel și i-am văzut expresia pierdută. Oare ce părere avea despre mine după ce m-a văzut la masă cu o altă femeie, ținând cont că eram soțul ei? Era necesar să port o discuție cu ea atunci când aveam să ajungem acasă.

– Putem măcar să o luăm și pe Vanessa cu mașina? a întrebat Darla.

Am oftat și am luat-o înaintea lor spre ieșirea din restaurant, lăsând de înțeles că este în regulă. Nu voiam o criză în public din partea surorii mele răsfățate. Ajunși la mașină, Angel a mers direct pe bancheta din spate, lucru pe care l-a făcut și Darla. Așadar, Vanessa putea sta doar pe locul din dreapta mea. M-am urcat la volan și am condus nervos cât de repede am putut până la casa Vanessei. Abia așteptam să coboare din mașină.

Am oprit în fața casei sale.

– Nici nu ai avut nevoie de indicații ca să ajungi aici, s-a amuzat ea. Nu mă miră. Ai venit aici de multe ori.

Darla a chicotit în spate în timp ce Angel privea pierdută pe geam. Nu a scos un sunet tot drumul. Nici nu voiam să mă gândesc ce era în capul ei.

– Pa, Vanessa. Te sun când ajung acasă, i-a spus Darla în timp ce prietena ei cobora din mașină.

Odată ce portiera a fost închisă, am apăsat pedala de accelerație și am pornit spre casă. După ce am parcat în garaj, am rugat unul dintre șoferi să ducă bagajele Darlei în camera acesteia. Angel era pe cale să urce scările în urma Darlei însă am oprit-o.

– Domnișoară Angel, putem vorbi?

Aceasta s-a răsucit pe călcâie și a făcut câțiva pași spre mine însă s-a oprit la o distanță rezonabilă. Rămași singuri în living, am spus:

– Ce ai văzut astăzi... Nu am luat cina cu Vanessa sau ceva de genul acesta. Am ieșit cu cei de la secție, am rămas ultimul iar ea a venit la mine. Nu aș ieși cu altă femeie cât timp sunt căsătorit cu tine.

– Nu trebuie să îmi explici nimic, domnule Alex. Chiar dacă ai vrea să ieși cu ea, sau oricare altă femeie, nu aș avea nimic împotrivă. Căsătoria noastră nu este una reală, a ridicat ea din umeri. Nu vreau să te împiedic din a-ți trăi viața.

– Nu spune asta, am făcut încă un pas spre ea.

Am tras adânc aer în piept.

– Eu și Vanessa nu am fost niciodată împreună. Am avut o relație bazată strict pe... am fost prieteni cu beneficii. Nu au existat niciodată sentimente între noi. Cel puțin, nu din partea mea.

Alex Cooper, cel care nu dădea niciodată explicații în fața nimănui și căruia nu îi păsa de sentimentele altora, se justifica în fața unei blonde de un metru și jumătate. Se pare că viața chiar te surprinde în moduri neașteptate.

– Chiar dacă nu suntem un cuplu tipic, asta nu mă împiedică din a fi loial. Nu te-aș trăda niciodată.

Angel a dat din cap și a zâmbit ușor. Mă credea. Și asta era tot ce conta pentru mine.

Nu știu din ce motive, nu voiam ca ea să fie supărată pe mine. Voiam să aibă încredere în mine. Să știe că misiunea mea era să o protejez iar asta consta și în a-i proteja sentimentele. Suferise suficient din cauza fostului său iubit. Nu voiam să o fac să simtă iar asta din partea unui bărbat.

Angel a urcat în camera ei iar eu am mers în cea a Darlei. Aceasta vorbea la telefon cu Vanessa, așa cum îi promisese că vor face. Atunci când m-a văzut intrând pe ușă, și-a dat seama că urma o discuție serioasă și a închis telefonul.

– Am crezut că te vei schimba după ultima noastră discuție, am spus.

– Ce vrei să spui? a zis sora mea desfăcând un pachet de biscuiți și mușcând dintr-unul.

– Știi la ce mă refer. Cum ai știut că voi fi la acel restaurant?

– Nu am știut, a ridicat ea din umeri. A fost o simplă coincidență. Am ieșit la cumpărături cu Angel, ni s-a făcut foame și am mers la restaurant să mâncăm. Nu știam că tu și Vanessa erați deja acolo. Oricum, ce făceați împreună la aceeași masă?

– Nu am mers împreună acolo și știi asta foarte bine, am mârâit. Poți înceta din a mai pune la cale planuri mârșave pentru a ne îndepărta pe mine și pe Angel?

– Planuri mârșave? a repetat ea. Te-ai gândit că poate Universul nu vă vrea împreună și vă tot dă semnale?

– Ah, și mai nou Universul lucrează prin tine, am spus sarcastic.

Darla a continuat să mestece.

– Ascultă, este a doua oară când te avertizez cu privire la asta. Nu mai încerca să faci pe deșteapta.

Am ieșit din cameră trântind ușa în urma mea. Nu voi înțelege niciodată ura inexplicabilă pe care Darla o are față de Angel.