Dragoste din datorie

Capitolul 11

Alex

Era trecut de miezul nopții. Connor și Angel nu erau acasă și niciunul dintre ei nu răspundea la telefon. Habar nu aveam unde ar fi putut fi, așa că am decis să aștept în living. Și bine am făcut, căci aceștia au intrat împreună pe ușa de la intrare. M-am ridicat de pe canapea, mi-am îndreptat spatele și i-am privit pe aceștia oprindu-se pe loc în fața mea. Connor avea o expresie plictisită, în timp ce Angel părea întristată. Ce se întâmplase cu amândoi? Niciunul nu părea în apele lui.

– Îmi puteți spune unde anume ați fost amândoi până la ora...?

Connor a trecut pe lângă mine în timp ce vorbeam, fără să îmi spună nimic, și a urcat scările. În scurt timp, am auzit ușa de la camera lui trântindu-se. M-am întors spre Angel.

– Ce a pățit băiatul acesta?

– A avut loc spectacolul său, mi-a spus.

Îmi aminteam vag momentul în care Connor ne spusese că va cânta pentru prima dată pe o scenă.

– Și? De ce este supărat? Nu a cântat bine? am spus ironic.

– Este supărat pentru că nu ați fost acolo, a spus ea calm.

Angel și-a scos din geantă telefonul și mi l-a întins, pornind o filmare în care apărea fratele meu. Acesta cânta pe o scenă de dimensiuni reduse, în fața unui public nu foarte mare. Dar, dacă era să fiu sincer, nu suna rău. La sfârșit, oamenii din sală l-au aplaudat. Cel mai tare pe înregistrare se auzea vocea lui Angel, care îl încuraja. Fata aceasta venise la noi în casă de câteva zile și deja era o soră mai bună decât mine pentru propriul meu frate.

I-am înapoiat telefonul.

– Domnule Alex, îmi permiteți o observație?

I-am făcut semn să continue și a ridicat capul pentru a face contact vizual cu mine.

– Connor este foarte pasionat de muzică. Atunci când cântă la chitară, devine o altă persoană. Fața îi radiază de fericire. Și s-ar bucura foarte tare dacă și voi, frații lui, l-ați susține. Știu că poate nu este cariera pe care ați fi vrut-o pentru el. Dar în această casă se află deja un milionar și un polițist care salvează vieți. Chiar nu este loc și pentru un artist?

Angel s-a îndepărtat de mine până când a ieșit din raza mea vizuală. Eu rămăsesem neclintit, gândindu-mă la cuvintele ei. Mereu am avut așteptări mari de la frații mei. Eu urmasem deja cariera tatei, din motive personale. Am fost foarte mândru de Brandon atunci când mi-a spus că vrea să își deschidă o afacere, mai ales când aceasta începuse să îi aducă un venit satisfăcător. Connor era cel de-al treilea bărbat al familiei și îmi închipuisem mereu că va avea o meserie la fel de onorabilă ca ale noastre. Speram să devină medic, militar sau poate chiar pilot de avion. Niciodată nu mă gândisem că fratele meu mai mic putea deveni chitarist.

Dar, cu cât mă gândeam mai mult la asta, începeam să realizez că poate nu era un lucru chiar atât de rău. Orice cale și-ar fi ales în viață, asta nu schimba cu nimic faptul că tot fratele meu era. Iar iubirea pe care i-o purtam cu toții nu s-ar fi diminuat doar pentru că el nu ne-a îndeplinit așteptările.

De jos, am putut vedea cum Angel a intrat în camera lui Connor. Eram sigur că a mers la el pentru a încerca să îl înveselească. Însă știam că nimic din ce i-ar spune nu ar avea efect asupra lui. Un singur lucru ar fi putut să îi schimbe starea fratelui meu. Așa că am făcut ceea ce ar fi trebuit să fac cu mult timp în urmă.

Am bătut la ușa camerei lui Brandon, apoi am intrat. Acesta stătea la biroul său, în fața laptopului, dar atenția îi era focusată asupra telefonului său. Degetele i se mișcau rapid pe ecranul acestuia iar fratele meu, la naiba, zâmbea. Nu vedeam asta prea des la el, așa cum nici pentru mine nu era ceva obișnuit. Mereu am avut probleme în a ne arăta emoțiile. Iar faptul că îl vedeam zâmbind era ceva miraculos. Atunci când a devenit conștient de prezența mea, Brandon și-a închis telefonul și l-a lăsat pe birou.