Dragoste din datorie

Capitolul 10

Angel

Darla nu a coborât la micul dejun. Ceva îmi spunea că nu voia să mă vadă, după ce fusese certată de Alex. Am auzit tonul său ridicat. Cred că toți am auzit discuția celor doi. Am vrut să intervin seara trecută, însă mă temeam că asta nu ar face decât să înrăutățească lucrurile. Așa că am preferat să nu mă bag între ei. Mă simțeau prost că acum nu erau în relații bune din cauza mea.

Vocea lui Connor m-a scos din gândurile mele.

– Dragi frați și cumnată, începu el. Știu că nu mă susțineți în pasiunea mea pentru muzică și probabil așteptați cu nerăbdare ziua în care voi face ceva serios, așa cum spuneți voi, cu viața mea. Însă vreau să vă anunț că în această seară, școala de muzică la care merg organizează un spectacol la cafeneaua de lângă stadion. Toți cei care studiem acolo vom cânta pentru prima dată pe o scenă, în fața unor oameni. Mi-ar plăcea dacă ați putea veni și voi. Spectacolul începe la ora opt seara, dar rândul meu va fi abia pe la ora nouă. Credeți că puteți ajunge?

Am zâmbit involuntar. Eram fericită pentru el. Se vedea cu ochiul liber cât de mult îi plăcea să cânte la chitară și mi-ar fi plăcut să fim toți în public pentru a-l susține.

– Eu am o ședință importantă la firmă, s-a scuzat Brandon.

– Și eu stau peste program astăzi, a spus Alex.

Dezamăgirea i se putea citi pe față lui Connor. Îmi povestise despre faptul că frații lui nu erau de acord cu o carieră în muzică pentru el. Dar mă așteptam să își dorească să îi fie alături măcar acum, când era o zi atât de importantă pentru el.

Connor s-a jucat cu mâncarea prin farfurie tot restul mesei. Atunci când Alex și Brandon s-au ridicat și au plecat de acasă, fiecare la locul său de muncă, Connor părea că era pe cale să plângă. Nu îl puteam lăsa așa și m-am gândit cum al putea să îl înveselesc.

– Știi unde am lucrat până să vin aici?

– Poftim?

Connor a ridicat confuz privirea spre mine.

– Înainte să fiu căsătorită cu forța, am glumit eu, lucram la o cofetărie. Bunica mea făcea cea mai bună mâncare și am împrumutat de la ea pasiunea pentru gătit. Din păcate, cofetăria la care lucram a dat faliment, așa că am fost concediată. Însă mi-am păstrat abilitățile de bucătăreasă. Nu vreau să mă laud, dar șeful meu îmi complimenta mereu brioșele. Vrei să mă ajuți să facem câteva împreună? Le poți orna cum vrei tu.

Băiatul a zâmbit amar, ca mai apoi să vină lângă mine. M-a îmbrățișat strâns iar eu i-am răspuns la îmbrățișare, simțind cât de mult avea nevoie de asta. După ce s-a retras, mi-a răspuns.

– Îți mulțumesc, cumnată. Dar cred că voi merge în camera mea ca să mai repet până diseară. De fapt, o să mă culc. Nu contează dacă voi cânta bine sau nu. Oricum nu va fi nimeni acolo ca să mă vadă.

Spunând acestea, Connor a urcat scările până în camera lui. În acel moment, simțeam că mi se rupe inima pentru el. Eram furioasă pe frații lui pentru că nu înțelegeau cât de mult însemna asta pentru el. Îmi aminteam prima seară în care l-am auzit cântând și cât de fericit a fost atunci când am manifestat un interes față de pasiunea sa. Era chiar atât de greu pentru ceilalți să facă și ei asta, în loc să îl critice că nu își ia viața în serios?

Restul zilei a fost destul de plictisitoare. De când am venit în această casă, nu fac decât să stau toată ziua. Încerc să îmi găsesc ocupații diverse, cum ar fi ajutorul oferit doamnelor de la bucătărie sau curățenie prin casă. Însă atâtea zile închisă aici, una după alta, mă făceau să simt că o iau razna. Aveam prea mult timp liber la dispoziție, iar atunci când nu am nimic de făcut, încep să gândesc. Și, de cele mai multe ori, gândurile mele nu sunt o plăcere.