Dragoste din datorie

Capitolul 6

Angel

Ultimele câteva ore fuseseră extrem de grele. Fusesem răpită de la nunta mea, forțată să mă căsătoresc cu fostul meu nebun și salvată în ultima clipă de bărbatul cu care urma să mă căsătoresc cu adevărat, doar pentru că asta și-au dorit bunicii noștri. Dacă i-aș fi spus asta lui Angel de la treisprezece ani, probabil nu m-ar fi crezut niciodată că viața ei avea să devină atât de interesantă.

Nu știu ce s-ar fi întâmplat dacă bărbatul din stânga mea nu ar fi ajuns la timp. Aș fi fost blocată într-o căsătorie pe care mi-o doream chiar mai puțin decât pe cea cu el. Măcar el nu mă obliga. Ajungeam să cred că bunica a luat decizia corectă atunci când a ales să mă lase în grija cuiva. Era clar că nu puteam avea grijă de mine de una singură. Orice făceam, dădeam de necaz.

Alex avea degetele strânse în jurul volanului atunci când i-a sunat telefonul. A răspuns cu o mână în timp ce a continuat să conducă cu cealaltă.

– Da, Brandon?

După câteva momente de liniște, timp în care, probabil, vorbea cealaltă persoană, Alex a spus.

– Am găsit-o. Nu vă faceți griji. Ne întoarcem acum.

A aruncat telefonul pe bancheta din spate și și-a îndreptat atenția spre mine.

– Vrei să te duc acasă? m-a întrebat.

– Acasă? am spus. Nu mergem la... nuntă?

L-am văzut pe Alex cum a înghițit în sec.

– Nuntă... Nu mă gândeam că vrei să aibă loc tot astăzi, ținând cont de ceea ce s-a întâmplat.

Am stat și m-am gândit puțin. Poate că avea dreptate. Nu mi-ar fi prins rău să stau câteva zile acasă și să îmi revin după toate evenimentele de peste zi. Aș fi avut timp și să regândesc decizia de a mă căsători, pentru a mă asigura că este cea corectă. Dar, cumva, simțeam că nu avea niciun rost să amân momentul. Toate erau pregătite și cel mai corect lucru era să profit de asta și să duc la capăt ce am început.

– Dacă nu ai nimic împotrivă, aș prefera să aibă loc astăzi, am spus.

– Desigur.

M-am jucat cu mâinile tot drumul. Aveam atâtea gânduri în minte... Nu știam ce avea să mă aștepte odată ce mă voi muta în casa lui și acest lucru mă înspăimânta. Nu îi cunoșteam obiceiurile, caracterul. Nu îi știam nici măcar numele mijlociu sau vârsta. Sau cum s-a numit primul lui animal de companie. Tot ce puteam face era să sper că vom ajunge să ne înțelegem măcar ca prieteni, dacă nu ca soți.

După aproximativ o oră, am ajuns la salonul unde trebuia să aibă loc căsătoria. În fața acestuia ne așteptau Melissa și alte trei persoane pe care nu le cunoșteam. Înainte să cobor din mașină, am vrut să îmi dau jos sacoul pe care mi-l dăduse Alex pentru a i-l înapoia însă acesta m-a oprit.

– Păstrează-l. Este răcoare afară.

Am coborât din mașină și am ajuns lângă ceilalți. Unul dintre bărbați, cel care stătea chiar lângă Melissa, un uriaș cu ochi verzi pătrunzători, a dat aprobator din cap atunci când le-a văzut. Atenția tuturor era canalizată asupra mea. Toți știau cine sunt dar eu nu cunoșteam pe nimeni de acolo în afară de prietena mea. Bruneta a făcut rapid câțiva pași și a rupt distanța dintre noi, îmbrățisându-mă mai strâns ca niciodată.

– Angel, mi-am făcut atâtea griji pentru tine. Ești bine?

– Sunt în regulă, am asigurat-o.

– Prietena ta este o eroină, a spus celălalt băiat.