Dragoste din datorie

Capitolul 2

Angel

– Ne pare rău, mi-a spus proprietarul cofetăriei întinzându-mi un plic în care se afla salariul meu pe toată luna.

Am luat plicul și am ieșit cu capul în jos din local. Și, uite așa, am rămăsesem fără loc de muncă. Nu îl puteam învinui pe el. Bărbatul nu avea nicio vină că afacerea lui mai funcționa. De când se deschisese noua patiserie pe cealaltă parte a străzii, toată lumea mergea doar la ei. Era clar că, la un moment dat, avea să dea faliment. Dar nu mă pregătisem pentru asta. Nu aveam niciun alt loc de muncă și știam că avea să îmi fie foarte greu să găsesc altceva. Nu găseai oriunde pe cineva care angajeze o tânără fără facultate, care știe doar să gătească.

Mă îndreptam spre casă atunci când am auzit pași în spatele meu. Era deja întuneric afară și destul de târziu, așa că nu mă așteptam să mă întâlnesc cu cineva pe drum. Dar universul avea alte planuri. Din instinct, am început să merg mai repede. Nu mă simțeam în siguranță și tot ceea ce îmi doream era să merg acasă.

M-am oprit pe loc pentru a verifica dacă am suficienți bani în portofel pentru a chema un taxi. Aș fi ajuns mai repede acasă. Înainte să pot scoate portofelul din geantă, mi-am auzit numele strigat de o voce cunoscută.

– Angel.

M-am întors spre sursa vocii și l-am văzut pe Nicholas, fostul meu iubit, stând chiar în fața mea. Era fostul meu iubit dintr-un motiv întemeiat. Aflasem că mă înșală atunci când am mers la el acasă cu un tort pregătit de mine pentru a-i face o surpriză de ziua lui și l-am găsit în pat cu o altă fată. Asta s-a întâmplat acum un an, la scurt timp după moartea bunicii. Am fost devastată atunci deoarece nu o pierdusem doar pe ea, ci și persoana alături de care credeam că îmi voi întemeia o familie. A fost cea mai proastă perioadă din viața mea.

Acum, Nicholas încerca să mă facă să îl iert. Mă căuta aproape zilnic de când mă despărțisem de el și îmi tot spunea că totul fusese doar o greșeală și că nu simțea absolut nimic pentru bruneta cu picioare lungi din patul lui. Am ales să nu îl cred. I-am spus de nenumărate ori că nu va mai putea fi nimic între noi dar el nu înțelegea asta.

– Trebuie să vorbim, a spus.

– Nu cred că avem ce vorbi, am ridicat din umeri. Pentru a mia oară, te rog să mă lași în pace. Concentrează-te pe viața ta și lasă-mă și pe mine să mi-o trăiesc pe a mea.

– Nu înțelegi. Angel, a fost doar o greșeală. Mai dă-mi o șansă. Îți voi demonstra că m-am schimbat. Nu voi mai repeta greșeala asta, spunea el.

Dar știam că mă mințea. Consideram că o persoană care a făcut o dată acest gest va continua să îl facă la nesfârșit. Nu puteam risca să cred în promisiunile mele și să îi permit să îmi frângă inima din nou.

Am oftat, neștiind cum aș putea să scap de el. Nu îmi plăcea situația în care mă aflam dar nu voiam să fiu rea cu el sau să îl jignesc. Poate că ar fi meritat-o însă nu îmi stătea în caracter să fac asta. Voiam să îi explic ce simt într-un mod calm ce simt și speram că va înțelege că vreau să mă lase în pace.

Când mă așteptam mai puțin, Nicholas m-a prins de încheieturile mâinilor și m-a strâns tare.

– Te rog să îmi dai drumul, am spus.

Nicholas a încercat să mă tragă după el, spre mașina sa parcată pe alee. M-am opus dar asta cred că l-a ambiționat mai tare pentru că a continuat cu mai multă forță. De nicăieri, a apărut un polițist, fix când aveam nevoie de el.