Sinful

Capitolul 4: Atunci, sunt curios cât reziști când strigi.

Capitolul 4: Atunci, sunt curios cât reziști când strigi.

Lorelai

Știam de dinainte să adorm lângă frații mei cum avea să fie ziua următoare. Am trecut de mult prea multe ori printr-o seară ca cea precedentă, ca să fac vreo greșeală în fața tatălui meu dimineața aceasta. Nu am ieșit din cameră. Am așteptat să plece la muncă, după care l-am trezit pe Finn și l-am pregătit pentru școală. L-am urcat în autobus și am văzut că mai am jumătate de oră ca să ajung la bar, pentru a-mi începe tura.

În mod normal, în zile ca acestea, aș găti și aș lăsa totul pregătit pentru ora 7. Nu aș ieși deloc în calea lui și m-aș ruga ca peste două zile să fie mai bine.

Orice o însemna mai bine pentru noi.

Dar azi nu va fi în totalitate așa. Pentru că trebuie să ajung să lucrez pentru The Undergrounders. Și nici măcar nu știu ce voi face pentru ei sau unde trebuie să ajung.

Urc scările spre dormitor. Chase stă întins pe spate și privește la tavan. Nu clipește, doar pieptul i se ridică ușor când inspiră și expiră.

— Am pus apă în formele acelea pentru gheață în congelator. Le poți lua într-un prosop și presa pe vânătăile acelea mai târziu.

Tăietura pe care i-a făcut-o Alexsei nu este atât de gravă. I-am curățat-o de dimineață și am pus un pansament acolo. Ar trebui să fie în regulă.

Chase se ridică cu greu în șezut. Se ține de partea dreaptă a abdomenului, unde are o vânătaie mare. Mă apropii și mă las pe vine în fața lui.

— Nu te obosi!

Rămâne cu privirea blocată în gol pentru câteva momente. Îi cuprind obrazul cu palma și-i atrag atenția spre mine.

— Îmi pare rău că nu te-am putut proteja. Voiam doar să te ajut cu banii. Tu gătești, tu muncești, tu cureți, doar ca să-i faci lui pe plac. Tu ai renunțat la visuri, la tot pentru noi.

— A fost alegerea mea. Nu m-am simțit obligată nici măcar o clipă, zic și mă ridic. Haide, întinde-te la loc. Eu mă grăbesc să ajung la muncă. Ai un sandwich în frigider. Voi veni de la bar ca să-i gătesc lui, voi aștepta să adoarmă și, sper eu, că The Undergrounders nu vor dori să fiu mai repede de ora 8 la ei.

Fratele meu pufnește.

— Dacă-ți va face vreunul ceva...

— Se poate mai rău decât lucrurile prin care am trecut până acum? Ne-am transformat într-un scut uman ca să ne apărăm unul pe celălalt. Și nu a fost prima dată.

— Te-a lovit și pe tine, nu-i așa?

— Sunt bine.

Mint. Este minciuna mea preferată. N-am mai fost bine de ani de zile. Nu am putut să înțeleg cu ce am greșit într-o altă viață de am ajuns așa în aceasta. Nu știu ce să fac ca să scăpăm de aici. Sunt blocată într-o viață pe care o urăsc și care aș vrea să se sfârșească. Dar nu se poate sfârși. Cine ar mai avea grijă de Finn?

Îmi trec mâna prin părul lui deja deranjat și plin de praf.

— Să faci un duș mai târziu. Ai sânge uscat peste tot pe tine.

Dă din cap, după care se întinde la loc. Deschid geamul înainte să plec și mă îndrept spre bar.

Eu fac de obicei deschiderea, dar azi Lyn mi-a luat-o înainte. Împing ușa, ceea ce face clopoțelul prin de ea să scoată un clinchet. Barul acesta este probabil cel mai curat loc din oraș. Șeful a încercat să-l facă cât mai american. Podeaua este formată din pătrate albe și negre, iar canapelele de la mese sunt roșii din piele. Pe pereți a prins o grămadă de tablouri cu Marilyn Monroe sau Elvis Presley. I-am sugerat să pună unul și cu Sleep Token, dar tot ce am obținut de la el a fost o privire confuză.