Sinful

Capitolul 2: Plini de păcate.

Capitolul 2: Plini de păcate.

Lorelai

Molfăie. Omul din fața mea care ar trebui să-mi fie tată, molfăie când mănâncă și o face intenționat. Își freacă musteața, după care se șterge la nas cu mâneca. Stau pe scaun cu palmele lipite de genunchi și aștept să-și termine mâncarea. Din când în cât mai înghit în sec, încet ca nu cumva să mă audă.

          — Cam sărată mâncarea asta, spune și ia o înghițitură din ultima bucată de carne, mușcând apoi din felia de pâine.

          Nu este sărată. Este bună, știu asta pentru că mi-a spart prea multe farfurii până să-i aflu gusturile. Dar el nu are, de fapt, gusturi. El are ură față de tot ce facem noi.

          În plus, era ultima pungă cu carne din frigider. Nu aveam ce altceva să-i gătesc.

          — Îmi pare rău. Data viitoare voi pune mai puțină sare.

          Am pus un vârf de linguriță și puține condimente, pentru că nu aveam mai mult. Este imposibil să fie sărată. Poate fără gust, dar sărată niciodată.

          — Unde-i lenea?

          Strâng din ochi și trag aer adânc în piept. Se referă la Chase. Îl numește lene. Leneș. Sau orice formă de jignire îi vine pe limbă.

          — Sus, mint. Învață pentru un test pe care-l are mâine.

          Tata pufnește. Aruncă jumătatea de felie de pâine mușcată pe masă și se lasă pe spătarul scaunului. Ia o gură de bere și râgâie zgomotos.

          — Ce să învețe? Sunt surprins că nu l-au dat afară până acum din liceul acela. Hai, deja te-am văzut destul.       

          Expir ușurată că nu mi-a cerut să-l chem. Pe Finn în țin departe de el pe cât pot. De el nu s-a atins niciodată, dar doar pentru că nu i-ar aduce satisfacție să-l vadă speriat încă de mic, așa cum mi-a spus tata odată.

          Mă ridic și iau farfuria din fața lui. O pun în chiuvetă și dau drumul la robinet.

          — Nu fă atâta gălăgie. Le speli la dimineață. Ai habar cum este să lucrezi de dimineața până seara pentru niște paraziți ca voi?

          Strâng de burete și privesc pe geamul mic din fața mea de deasupra chiuvetei. Da, știu cum este să lucrezi de la 14 ani, când nu mi-a mai dat nimic și m-a angajat Levi la barul lui, deși era total ilegal. Dar când a fost vreodată ceva legal în partea asta a orașului în care Reenev face orice dorește și nu știi dacă stai pe stradă lângă un criminal. Cealaltă parte a orașului este a oamenilor bogați, pentru afaceri și oameni din societatea înaltă.

          — Îmi pare rău, repet fraza pe care o urăsc din toată inima.

          Când eram mică și făcea ceva ce-l deranja, dar nu-mi ceream scuze, lovea cu pumnul în masă. Pereții sunt subțiri, iar Finn ar auzi o ceartă. Și nu vreau să mai audă altă ceartă, așa că tac și vorbesc doar când trebuie să-mi cer scuze.

          — Ce ți-am zis să pleci și că te-am văzut destul?

          Las buretele pe masă și plec fără să-l privesc. Urc treptele și intru repede în cameră. Finn doarme deja în patul lui. Chase nu este în a lui. Împărțim toți trei aceeași cameră. Mai avem două libere, care erau ale fiecăruia, dar după moartea mamei, el le-a încuiat și ne-a băgat pe toți aici.