Timp

102 10 2

Auzeam o voce suava ce îmi cântă ușor dar a dispărut repede,știu sigur ca este Harry i-as recunoaște vocea oriunde..Dintr-o data sa oprit,în scurt timp am început sa aud o alta voce ce mă ruga insistent sa mă întorc, am început sa plâng. .

- " La dracu vreau sa mă întorc dar nu știu cum și unde sunt" strig eu în pustietate...

O lumina puternica a apărut în fata mea..mă simțeam atrasa de acea lumina..Ați avut vre-o data sentimentul de siguranță dar și cel de teama in același timp?Plus ideea de a risca?
Mă simțeam din ce în ce mai atrasa de acea lumina..sa risc sau nu?Mi-am luat inima în dinți pășind încet spre lumina.

Emm Pov

Stăteam încă în salonului Mayei,unul din aparatele la care era conectata a început sa școală un sunet ciudat,panicata am chemat rapid doctorul.Dupa o scurta privire la aparat acesta a plecat spunând ca semene ei vitale arata din ce în ce mai bine..asta este de bine nu?!.M-am așezat din nou lângă Maya apoi am luat - o de mana..

- " Trebuie sa iti revii " spun eu spre ea..

Am simțit încă o data cum mă strânge de mana..M-am ridicat în picioare ducandu-ma și mai aproape de ea..

- " Haide Maya" spun eu

Observam cu ușurință mica cuta de încurcătură de pe fruntea ei,încă era palida la fata dar nu ca înainte. .

- " Haide Maya " spun eu strângând -o ușor de mana..

Intr-o fracțiune de secunda am simțit cum mă strânge din nou de mana..

-" Maya?!"șoptesc eu văzând ca își mișcă ochii..

M-am apropiat de ea prinzand-o din nou de mana...

- " Haide Maya " spun eu din nou..

Am văzut cum încet încet își deschide ochii eram socata...

- " Maya mă vezi?" spun eu văzând ca se uita confuza în jur..

Am ieșit repede din salon ducandu-ma după doctor...Practic l-am tras după mine pana în salonul Mayei.Cand a văzut ca are ochii deschiși a mers repede la aparate verificând dacă este totul bine..

- " Se pare ca totul merge bine,mâine îi vom face câteva investigații apoi vom decide când va putea pleca acasa" spune doctorul apoi pleca

-"Ce s-a întâmplat? " intreaba ea..

- " Ai avut un accident" spun eu nevrand sa îi dau mai multe detalii

- "Harry,copilul sunt bine?"intreaba ea punandu-si mana pe abdomen

La auzul acestei întrebări am înghițit în sec.Cum îi voi spune acum?

- " Harry este bine,probabil a plecat acasă sa facă un dus a stat aici tot timpul." spun eu

- "Trebuie sa îi anunț și pe restul " spun eu încercând sa evit subiectul despre copil

-"Nu.Spunemi despre copil" spune ea agitandu-se

- "Nu l-au putut salva" spun eu oftând...

End Emma Pov

Stăteam și încercam sa procedez cuvintele Emmei , mii de înțepături își fac simțită prezenta în ochii mei..Era clar ca voi plânge. .

- " Te rog spune-mi ca nu este adevărat " spun eu abtinandu-ma sa nu plâng

- " Îmi pare rău " spune ea asezandu-se lângă mine

Am început sa plâng,mă agitam și vroiam sa îmi smulg perfuzia sa merg în căutarea nenorocitul care mi-a facut asta...
Emma sa dus rapid chemându-l pe doctor admunistrandu-mi un calmant,încet somnul mă prinde și tot corpul parca îmi paralizează..

Harry Pov

Mă sunat Emm implorandu-ma sa ne vedem cât mai repede în fata Starbuck-ului de lângă spital.Nu a vrut sa îmi spun nimic la telefon așa ca am luat rapid cheia de la mașină plecand spre spital..
Am ajuns rapid în fata Starbuck-ului parcand masina,am coborât trântind ușa apoi am intrat în Starbucks,o căutăm pe Emm din priviri, când am vazut-o am mers cu pași repezi spre locul unde stătea apoi m-am așezat la masa.

- " Ce sa întâmplat? " intreb eu făcând - o pe Emm sa tresară

- " Pai.." încerca ea sa spună...

- " Zi odată "zic eu deja nervos

- " Maya si-a revenit dar..."face ea o pauza

-"Si-a revenit?" Intreb eu socat

- " Da dar.." încerca ea sa spună

- " Dar ce?" spun eu

- " A aflat despre copil " spun Emm

Am rămas blocat,nu trebuia sa afle încă..

- " Cum a reacționat? " intreab eu

- " Nu prea bine..a început sa plângă,si-a scos perfuziile iar eu m-am speriat și am chemat doctorul care i-a făcut un calmant." spune Emm

- " Hai sa mergem la ea" spun eu apoi mă ridic

- "Niall sa dus după ceilalți la aeroport " spune Emma

Am urcat cu ea în masina indreptandu-ne spre spital..Am rugat-o pe Emm sa mă lase 5 minute cu Maya singur...

End Harry Pov

Simt cu pleoapele se deslipesc ușor,mirosul de medicamente ai albul imaculat al pereților predomina încăperea.Brusc mi-am adus aminte tot ceea ce sa întâmplat,lacrimi fierbinți curg pe obrajii mei,nu pot sa cred o parte din mine nu mai este și ăsta doare cel mai tare.Am apăsat pe butonul de lângă pat sperând ca o asistenta sa vina cât mai repede la mine..
Am așteptat câteva minute apoi o asistenta își face apariția în salon..

- " Vreau sa vorbesc cu doctorul " spun eu încet

- " Îmi pare rău dar doctorul nu este aici.."spune ea zambind

- " Asculta trebuie sa mă ajuti,vreau sa plec acasa" spun eu încercând sa îmi stăpânesc lacrimile

- " Chiar nu pot face nimic pentru tine,conform fiselor tale nu ești refăcută complet.." spune aceasta...

- " Te rog...oricum nu mai am nimic de pierdut " spun eu lăsând capul în jos

- " O sa văd ce pot face " spune ea oftând

În sfârșit am speranța că voi putea pleca acasa,spitalul nu mă mai ajuta cu absolut nimic pot sa sufăr și acasă...Ușa salonului sa deschis ușor, o mare de bucle își face încet apariția...M-am ridicat în șezut primindu-l cu un zâmbet strâmb.

- " Iubire" spune el înaintând spre mine..

Nu am schițat nici cel mai mic gest,mi-am scos ultima perfuzie pe care o am apoi m-am ridicat încet din pat sub privirea socata a lui Harry.M-am apropiat încet de el asezandu-i mana încet pe obraz mangaindu-l ușor.Simteam cum a împrietit sub atingerea mea.
Am sărit cu putere în brațele lui acesta prinzandumi imediat am izbucnit în plâns...Harry s-a lăsat cu mine in jos atingând rapid gresia rece.Inca mă ținea în brate lasandu-ma sa mă descărc...Lacrimile îmbibau rapid tricoul lui Harry dar acesta nu zicea nimic..doar mă ținea în brate...

Harry Pov

Am intrat încet în salonul Mayei,imaginea era de-a dreptul coplesitoare.Statea în șezut pe micuțul pat de spital și privea pierduta spre mine.Era mult mai slaba, cearcăne proeminente și foarte palida.Sa o văd așa are un impact foarte puternic asupra mea.Am rămas șocat când am vazut ca isi scoate perfuzia și se ridica încercând sa își găsească echilibrul apoi înaintând spre mine.Cand mana ei a făcut contact cu obrazul meu mangaindu-l încet simțeam cum impietresc.Intr-o fracțiune de secunda ea a sărit prinzandu-ma în brate din instinct mi-am pus mâinile sub coapsele ei strângând - o la pieptul meu.Am ajuns amândoi pe gresia rece.Cand a început sa plângă simțeam ca ceva se rupe în mine.Eram conștient de faptul ca știe de copil și asta o durea cel mai tare.Nici mie nu îmi este ușor..numai eu știu cât am plâns.In momentul în care nu am mai auzit suspinele ei mi-am dat seama ca a adormit.Am strans-o și mai tare la pieptul meu...Mici lacrimi se formau în ochii mei,oricât de barbat ai fii în situații ca asta nu ai cum sa ramai stana de piatra.

End Harry Pov

One NightCitește această povestire GRATUIT!