Indecent

Capitolul 13

            Tresar când simt mâinile cuiva pe umerii mei. Îmi ridic privirea şi îl văd pe Nathan aplecat spre mine.

           - Adormeai aici, spune încet şi îmi întinde unul dintre prosoapele de pe suport.

           Părăseşte baia, lăsându-mă să ies din cadă. Mă înjur în gând pentru faptul că nu mi-am luat haine cu mine şi ies doar în prosop, încă sperând că Nathan a plecat. Înghit în sec atunci când îl văd întins în patul meu. Îşi ridică privirea spre mine şi zâmbeşte. Nu unul dintre zâmbetele alea perverse sau ironice ale lui, ci un zâmbet sincer. Îmi iau lenjerie şi unul dintre tricourile lungi pe care îmi place să le port noaptea şi mă întorc în baie pentru a mă schimba.

          Mă întorc în câteva minute şi îl găsesc tot în patul meu, răsfoind una dintre cărţile lăsate pe birou. Mă aşez lângă el şi îl privesc amuzată de atenţia pe care o oferea cărţii.

         - Eşti bine? mă întreabă serios şi lasă cartea la o parte.

         - Da, sunt ok.

         Îmi ia mâna într-a lui şi îmi zâmbeşte. Zâmbesc şi eu şi las privirea în jos. Îmi simt bătăile inimii accelerându-se şi mă simt oarecum... fericită. Nu ştiam că Nathan poate fi în felul ăsta, dar îmi place. Se ridică, ajungând cu faţa la nivelul chipului meu şi îmi ridică bărbia. Se apleacă spre mine, ajungând cu fruntea lipită de a mea.

          - De ce îmi faci asta? murmură încet.

          - Nu fac nimic.

           Zâmbeşte şi îşi coboară braţul pe talia mea, trăgându-mă spre el.

           - Ba da, mă înnebuneşti.

             Tresar şi îl privesc mirată. Nu mai spune nimic, ci îşi uneşte buzele cu ale mele, formând un sărut tandru şi profund. Îi înconjor gâtul cu braţele şi îl trag mai aproape.Îi simt limba fierbinte pe buza inferioară, aşa că depărtez buzele, lăsându-l să adâncească sărutul.

         - O să ajung dependent.

            Mă depărtez şi nu spun nimic. Nici nu ştiam ce aş putea spune în situaţia asta. Totul e atât de straniu pentru mine şi mă simt ciudat făcând asta, deşi îmi place. Eu şi el nu suntem nici măcar prieteni.

          - Mă duc în cameră, spune după câteva clipe, ridicându-se din pat.

           Îi prind braţul şi îl trag înapoi.

          - Poţi să dormi cu mine?

            Zâmbeşte amuzat şi aprobă cu o mişcare a capului. Mă întind în pat şi îl pivesc cum îşi aruncă tricoul de pe el, lăsând, spre mulţumirea mea, pantalonii. Se trânteşte lângă mine şi mă trage în braţele lui. Îşi aşează palma pe coapsa mea, urcând spre şold şi se opreşte.

         - Nici nu îți imaginezi cât de greu îmi e, şopteşte în urechea mea.

       Mă înfior. Îmi aşez palma peste a lui şi zâmbesc în sinea mea. Senzația pe care o am în seara asta e diferită față de restul senzațiilor pe care le-am simțit până acum. Nathan e diferit sau poate doar starea mea de acum mă lasă să văd cum e el de fapt. Adevărul e că în timp mi-am construit un zid în jurul meu, dar până acum nu a încercat nimeni să-l dărâme. Simt că prezența lui Nathan în viața mea afectează totul, dar într-un mod bun.