Treisprezece

426 58 27

     Sfârșitul de săptămână mi se pare mai obositor decât de obicei, cu toate că nu fac cine știe ce chestii. Mă simt încolțit din cauza celor două fete cu care am stabilit întâlniri. Mâine mă văd cu Melody și sunt puțin stresat, dar în egală măsură ard de nerăbdare. Cât despre Britany, mi-am stors creierii toată noaptea în încercarea de a afla ce naiba m-a făcut să o ajut.

     Am mai spus eu o dată că fata are un "vino-ncoa" de care nici ea nu știe măcar, însă trebuie puțin șlefuit, căci cu atitudinea asta de câine plouat nu va atrage prea mulți bărbați în viața ei. Ei bine, eu sunt unul special, i-am observat ușor calitatea de a se face dorită, cu toate că e ștearsă și palidă, eclipsată de tristețea ce-i inundă chipul.

     Intru în cafenea privind spre clienții cu fețe zâmbitoare, vizibil fericiți de soarele ce arde strălucitor încă de la primele ore și de începutul unei zile de sâmbătă senine. Vara se face din ce în ce mai dorită, ce-i drept, nu o mai așteptăm mult. Fetele deja au început să se îmbrace sexi și să-și arate corpurile slabe, asemănătoare cu ale scheletelor de la Victoria's secrets.

     Încep să mă gândesc serios la o schimbare în meniul meu zilnic - o cafea cu gust de apă chioară. Poate cafeaua este chiar bună, dar după atâta timp în care nu ai mai încercat și alt sortiment, ți se acrește. Începând zilele toride, mi-ar prinde bine o limonadă.

     În ciuda decorului simplu și vechi, cafeneaua are o gamă largă de băuturi, mă rog, fără alcool, este o regulă strictă, dar nu se vinde doar cafea. Pe lângă cappuccino, latte macchiato, frappuccino, sau cum se numește, și altele asemănătoare, clienții pot comanda băuturi răcoritoare și dulciuri. Desigur, când zic dulciuri mă refer la biscuiți și prăjiturele care merg pe gât cu o cafea, nu toate tâmpeniile pe care le găsim prin magazine, îndopate cu euri și coloranți.

     Îmi place cafeneaua. Cu toate că decorațiunile sunt cam ponosite și ușor zgâriate, iar mobila nu a fost schimbată de când frecventez eu locul, culorile pale, liniștitoare și calde transmit o stare de calmitate și pace. Un maro șters predomină încăperea, pictat pe tablourile cu flori și boabe de cafea, decorând armonios perdelele împodobite sărac, dar stilat, cu fluturi și așternând simplist mesele rotunde din mijloc și cele dreptunghiulare de lângă ferestre. Scaunele, într-un stil vintage, sunt vopsite în bej și desenate cu modele de crengi în același maro familiar.

     Lumina candelabrelor albe învăluie încăperea, dansând cu muzica de fundal ce se aseamănă cu murmurul valurilor mării. E adevărat, sunt o sumedenie de alte cafenele cochete, deschise recent, cu un design atrăgător, menit să vrăjească clientela, dar nu pot spune că Rose Café este mai prejos, ba chiar mi se pare mai plăcută. Aici poți să citești, să discuți chestii importante sau să ieși cu cineva cu care vrei să vorbești drăgăstos, să ai o întâlnire romantică sau pur și simplu să te răsfeți într-o atmosferă liniștită. Asta este Rose Café, un loc pentru suflete a căror bucurie se găsește în lucruri mărunte.

     Mă îndrept spre masa mea obișnuită, dar surpriză! Este ocupată de cineva. Ce dubios! Toată lumea știe că eu stau acolo, e ca un loc rezervat, nimeni nu a mai făcut asta până acum. Pe scaunul de unde analizez eu totul acum își ține altcineva fundul. E o domnișoară elegantă, zveltă, îmbrăcată într-o rochie mulată de un albastru deschis. Mă mișc lent printre mese, renunțând la a mai admira interiorul cafenelei, cuprins de o furie sălbatică.

     Desigur, cât de sălbatic aș putea eu fi. Îmi grăbesc mersul și îmi stăpânesc strigătele ce își doresc să iasă din gâtul meu. Sunt foarte sigur că m-am înroșit, căci mă cuprinde vijelios o căldură nestăpânită. Mă încrunt enervat și îmi frâng degetele care s-au transformat în pumni.

     Cu fiecare pas îmi dau seama că nu am mai zărit-o până acum, deci probabil nu știe că doar eu șterg praful de pe acel scaun. E cufundată într-o revistă de modă, cu o cafea începută în față ce emană o aromă puternică. Nu mă vede, însă zgomotul produs de scaunul pe care-l trag pentru a mă așeza o coboară de pe podiumul pe care crede că defilează. Mă liniștesc treptat, lăsând mușchii încordați să se relaxeze și furia să-mi evadeze de pe față.

     — Pot să vă ajut? mă întreabă serios, ridicând o sprânceană.

     — Lăsați-mă să vă sărut mâna mai întâi, îi spun întinzându-mi palma așteptând să-i simt degetele gâdilându-mi pielea.

     Nervii m-au părăsit unul câte unul, iar acum investighez dacă sânii tipei din fața mea sunt umflați natural sau a făcut o vizită la doctorul cu silicoane. Totuși, nu pot să-i sparg cu privirea să văd dacă-s baloane, așa că îmi avânt ochii pe fața ei tencuită cu fond de ten și pictată cu alte bazaconii de fete la modă. Cu toate astea, machiajul e mai mult pentru a-și satisface o fiță sau ca să ne demonstreze că are bani, căci ea este frumoasă și fără el.

     — Dacă doriți... îmi spune ea schițând un zâmbet evident supărat de deranj și lăsându-și mâna să fie sărutată. Pot să vă ajut? îmi repetă întrebarea.

     — Ei bine, nu vreau să par nepoliticos, dar aceasta este masa la care mă așez de foarte mulți ani, iar dacă îmi permiteți, nu aș vrea să-mi stric ritualul.

     Zâmbește cu o notă de dispreț pe care o iau drept "Și ce-mi pasă mie? Sunt cochetă și fac ce-mi taie capul!", dar nu o las să scape așa ușor. Îmi dreg vocea în așteptarea unui răspuns, iar ea oftează îndreptându-și ochii spre mine. Se uită la fața mea și își arcuiește buzele într-un zâmbet seducător, de viperă sexi. Îi zâmbesc în același mod, arătându-i că pot intra în jocul ei.

     — Și cam ce soluție ai la problema ta? mă întreabă punându-și coatele pe masă ca să-și susțină bărbia cu dosul palmelor.

     — Dacă îmi permiteți, pot să vă țin companie în această dimineață.

     — Și dacă doresc să-mi fac și eu o obișnuință din acest loc?

     — Îndrăznesc să vă rog să nu faceți asta. Acest loc... are valoare sentimentală.

     Îmi las privirea în jos astfel încât minciuna mea să prindă. Adevărul este că încă nu m-am debarasat de tot de rutina zilnică și îmi vreau locul înapoi. Dacă este nevoie, fac tot ce-mi stă în putință ca să îmi recapăt masa, deși, trebuie să recunosc, nu m-ar deranja compania tipei. Mai mult pentru plăcerea ochilor căci da, domnița atrage toate privirile.

     — Serios? Vreo fostă iubită moartă sau ceva de genul? îmi spune total neimpresionată de povestea mea inventată.

     — Nu aș vrea să vorbesc... despre pierderea mea, i-o întorc mimând tristețea.

     — Cred că te înțeleg.

     Abia acum mi-am dat seama că nu mai vorbește politicos cu mine, tipa e chiar șireată, nu doar frumoasă. Are un caracter tăios și asta am observat din clipa în care m-a abordat, plictisită și neinteresată de persoana mea. Cred că aș putea să-i arăt că se pune cu cineva cel puțin la fel de inteligent. E din ce în ce mai interesantă.

     Părul îl are prins într-un coc casual care a lăsat câteva șuvițe blonde să zburde pe lângă el, ajungând chiar deasupra ochilor rimelați, a căror culoare albastră te farmecă imediat. Degetele cu unghii lungi, pictate în roșu aprins sunt împodobite cu inele de aur, asortate cu ținuta ei provocatoare. Habar nu am de ce s-a îmbrăcat așa, suntem într-o cafenea, dimineața, iar ea se crede secretară la vreun birou cu un șef important. Buzele mari și cărnoase nu au fost îngreunate de ruj, însă culoarea lor naturală e perfectă. Cu siguranță face multe tratamente și pot să pun pariu că-i plac saloanele de frumusețe.

     Ei, așa femeie mai rar întâlnești într-un asemenea loc!


Doctorul de sufleteDescoperă acum locul unde povestirile prind viață