Duologia ,,Dublu K" - VOLUMUL #1
Cu gândul la a prinde unul dintre cei mai căutați traficanți de substanțe interzise, comisarul Colin Steve și fiica lui, proaspăt intrată la facultatea de drept, se mută în Stanford. Cu un plan b...
,,Au fost odată niște cicatrici care au arătat cât de adânc poate săpa o durere nespusă în piele.''
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Kilan
Back when my imagination wasn't in a cage and it was free to run fast Yeah, give me my mind back Yeah, give me my, give me my mind back Before it was hijacked and wasn't described as A place of limitation, always indicating I can't Handle everything from my past NF- I Miss the Days
Ochii ei verzi mă ațintesc cu dușmănie, în timp ce o încruntătură adâncă îi arcuiește comic sprâncenele. Am luat-o prin surprindere cu aceleași cuvinte pe care mi le-a aruncat printre dinți acuma câteva zile.
Are brațele firave împreunate la piept și respiră greoi. Se chinuie să mențină contactul vizual, iar înălțimea ei o face să pară un pui de pisică zburlit, gata-gata să își scoată ghearele și să îmi sară la beregată.
Râd în sinea mea. Îmi amintesc foarte bine ziua în care am condus-o acasă cu motorul, după ce se lipise de ușa de la intrare a corpului A ca o curcă plouată.
Aproape că se făcuse una cu tocul ușii. Purta cele mai nepotrivite haine pentru vremea mohorâtă de afară și potopul care a împânzit imediat toate străzile din Stanford. Ghinionul s-a ținut scai de ea în ziua aia.
Nu am auzit în viața mea pe altcineva să strige atât de tare către cer că are nevoie de ajutor, când abia am mers cu 150 la oră pe autostradă, prin ploaie. Brațele ei se s-au strâns pe atunci cu atâta putere în jurul meu, încât abia de mi-a permis să respir cum trebuie, în timp ce mi-a țipat non-stop în urechi că e prea tânără să moară cu un nemernic ca mine pe motocicletă. Unde mai pui că a recitat rugăciune după rugăciune, mi-a repetat că nu mă place absolut deloc și că nu îi vine să creadă că a acceptat să ia parte la cursa morții în care am târât-o ca un afurisit arogant, care nu știe să accepte adevăratul ce sunt.
Drace!
Probabil nu aș fi speriat-o atât de tare, dacă nu ar fi spus că sigur cu mine conducând un motor o să ajungem în primul parapet. Asta și faptul că e mereu înțepată și nesuferită în preajma mea au fost două motive suficient de valide încât să o provoc puțin.
Bineînțeles că a ajuns teafără acasă, dar m-a amuzat teribil când mi-a spus că nu mă place prea tare, accentuând faptul ca numele noastre de familie diferă doar printr-o literă amărâtă. Nu că m-ar afecta prea tare că nu îi sunt pe plac, dar ținând cont că Malek și Mire au primit-o imediat în gașcă, e cam forțată de circumstanțe să mă suporte.
Asta dacă nu dă bir cu fugiții, așa cum a făcut aseară, după ce s-a tras de lângă mine atât de afectată, încât a părut că dețin vreun soi nou de boală contagioasă.
