Duologia ,,Dublu K" - VOLUMUL #1
Cu gândul la a prinde unul dintre cei mai căutați traficanți de substanțe interzise, comisarul Colin Steve și fiica lui, proaspăt intrată la facultatea de drept, se mută în Stanford. Cu un plan b...
A fost odată un băiat salvator, dar nu pe cal alb precum în basme, ci pe o motocicletă la fel de întunecată ca și el.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Kristall
That's parents for you Very loyal? Shoulda had my back But you put a knife in it', my hands are full What else should I carry for you? I cared for you, but... NF- Let you down
Oare o să ies vreodată din cercul ăsta de alegeri tâmpite sau o voi ține una și bună și mă duc naibii de tot? Nu doar că am decis să fiu complice la băgarea după gratii a lui Kilan, forțată fiind de ideile stupide ale tatălui meu care mă includ, ci m-am împrietenit cu vărul lui și cu singura sa amică de la facultate, de parcă ar fi un fleac și eu aș fi cea mai extrovertită fire de om.
Cireașa de pe tort e că urmează să merg la prima mea petrecere alături de ei, un traficant de substanțe și noii mei prieteni.
Ăsta e cu adevărat un scenariu de film cu actori retarzi. Nu știu cum de am ajuns să joc rolul principal în mizeria asta.
Înghit o pastilă din flaconul pentru hipotensiune și pornesc tensiometrul. Biata mea inimă pompează obosită și mă simt secată de toate puterile. Mă dor tâmplele și simt frica din suflet cum s-a materializat în fiori reci, ce se plimbă alene de-a lungul coloanei mele vertebrale.
Strâng manșonul în jurul brațului și mă rezem de spătarul scaunului de birou, cu mâna întinsă. Cifrele se învârt ritmic pe ecran și expir cu mâhnire tot aerul din plămâni când se stabilizează. Nu doar că tensiunea arterială e mică, ci pulsul e atât de anemic, încât am impresia că sunt cu un pas în Lumea de Dincolo. Notez pe foaia dată de doctor data și rezultatul de pe aparat și îl îndes înapoi în sertar.
Mă las înapoi pe spate și imediat cum închid doar puțin ochii, aceea privire glaciară mi se înfige pe retină ca un ac. Cu siguranță creierii mei o să ajungă în aceeași situație ca și organul bolnăvicios din torace, altfel nu îmi pot explica cum de gândurile mele ajung în direcția lui. Nu e etic, nici măcar normal nu e. E o prostie.
Eu sunt cea care înfige temătoare un ghimpe ascuțit în coastele lui și tot eu sunt cea care se cutremură pe de-a întregul când mintea mea conștientizează cât pericol se ascunde cu adevărat în ochii lui albaștri.
Enorm de mult pericol...
– Kris! Coboară puțin, te rog!
Tresar atât de speriată, încât mai că mă fac una cu parchetul simandicos de sub picioarele mele. Oftez deja sictirită și tentația de a mă preface că dorm înflorește deodată considerabil în mintea mea. Problema ar fi că e opt seara și nici măcar bunica Lena nu s-a pus în pat la ora asta. Tata cu siguranță nu m-ar crede, nici dacă mi-ar auzi sforăiturile până la parter.
