6- Omul de bază

4.1K 280 105
                                    

Capitolul 6
Omul de bază

,,A fost odată o fiică folosită cu mârșăvie ca om de bază pentru planul nebunesc al tatălui său.''

Kristall

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Kristall

Staring right into the sun
Looking for the
ending before it's begun
I just need a reason to bleed
It feels like my heart's
going numb
Sleep Theory- Numb

N-AM CREZUT VREODATĂ CĂ O SĂ DETEST atât de mult prima zi de facultate încât să îmi simt stomacul întors pe dos și toată fierea pe limbă. La naiba! Mâinile îmi tremură de stres, capul îmi vâjâie și aș face în secunda următoare cale întoarsă către Seattle, chiar și pe jos. Dar e mai mult decât imposibil acum, când deja am intrat de bunăvoie în nebunia tatălui meu, punând o nenorocită de cărămidă la planul său dement, cu care m-a bătut la cap toată seara, înșirându-mi inutil detalii peste detalii.

     Am fost la un pas să îi scuip în față că singura care se va arde din povestea asta sunt eu, dar m-am abținut eroic și am continuat să îi aprob toate rahaturile, de parcă eram un robot programat să confirme orice spune posesorul.

Pe bune dreptate că nu sunt deloc departe de adevăr. Așa se simte viața cu Colin Steve.

     Nu vreau să îl văd la pământ, așa cum el nu a fost în stare să mă vadă pe mine, tocmai de asta am acceptat, cu toate că se simte ca și cum mi-aș vârî cu bună-știință degetele în smoală topită.

     Nu pot să nu mă gândesc că ceea ce mă pune să fac va fi mai periculos decât mersul într-o cușcă cu lei flămânzi, când tu ești doar o bucată apetisantă de carne.

     Simt până în adâncul sufletului meu că toată chestia asta e o idee extrem de proastă, ceea ce mi-a distrus complet somnul de noaptea trecută și mă face să mă gândesc serios dacă nu cumva nebunia tatălui meu s-a transmis inevitabil și la mine, asemenea unui parazit contagios.

     Curtea Universității din Stanford e plină până la refuz de oameni. De la boboci, până la cei în ultimul an, toți sunt adunați aici pentru începerea unui nou semestru. Și eu nu am nici cea mai mai mică idee ce naibii caut aici.

     În dreapta mea, la câțiva metri distanță, John mă privește serios și dur. Îmbrăcat complet în civil, poate fi ușor confundat cu un tip care e pe cale să își termine ultimul an de studiu, dar adevărul îl știu doar eu, așa că-mi strâng mâinile în pumni ca să mă abțin din a-i face vânt de aici.

     Tata și-a trimis unul dintre muschetari să se asigure că planul său nu își va pierde omul de bază, așa că sunt obligată să îi suport mutra acră și toate privirile dezgustătoare.

Dublu K- o armă și o iubire Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum