Duologia ,,Dublu K" - VOLUMUL #1
Cu gândul la a prinde unul dintre cei mai căutați traficanți de substanțe interzise, comisarul Colin Steve și fiica lui, proaspăt intrată la facultatea de drept, se mută în Stanford. Cu un plan b...
,,A fost odată un plan menit să distrugă șansa cuiva la libertate și care implica forțat un suflet nevinovat.''
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Kristall
ÎNLEMNESC. ÎMI FUGE PĂMÂNTUL DE SUB TĂLPI și jur că inima mea slabă a ratat o nenorocită de bătaie. Sau mai multe.
Sper că glumește. Mă rog să glumească, dar fața lui trădează doar înverșunare. E cuprins de febra victoriei și oricât aș vrea, nu pot să citesc altceva pe chipul său brăzdat ici-colo de cute adânci.
Doamne Dumnezeule!
– Să fac ce? îl întreb, având o ultimă fărâmă de speranță că am auzit eu prost.
Mă rog Cerului să fi auzit eu prost. Totuși poate visez. Sigur visez.
– M-ai auzit de prima dată, Kristall. Vreau să îl bag în pușcărie pe vărul vecinului de la doișpe'. Apropo, știai că a fost salvat într-o zi de scumpa mea fiică? mă întreabă ironic.
Înghit în sec. Îmi înfig unghiile în palme și apăs cu putere ca să nu pic din picioare. Mă privește întrebător și scos din sărite. Se îndreaptă la spate și își scoate vesta, aruncând-o la întâmplare pe canapea. Își desface centura și o azvârlă în același loc, pufnind ironic pe nări.
– Ce sarcastică e viața asta, nu-i așa, Kristall? Eu îl caut de luni de zile și el e chiar sub nasul meu, la un pas să dea ortul popii, dar ce sa vezi? Face o pauză scurtă și se rotește pe călcâie. Îl ajută naiva mea fiică. Tu l-ai pus înapoi pe picioare în ziua aia pe Ghost sau Kilan, cum îl știi tu, capul celei mai mari rețele de trafic pe care eu am urmărit-o vreodată. Ce zici de asta, scumpa mea?
Îmi simt fierea în gât și un gust groaznic de amar mi se întinde pe limbă. Mi se înmoaie genunchii. Nu îmi vine să cred că am fost în același complex cu un traficant de substanțe interzise. Nu pot să pricep cum omul pe care tatăl meu l-a căutat cu disperare a apărut fix în locul unde ne-am mutat și, ironia supremă, studiază dreptul la aceeași facultate cu mine.
Drept... Un nemernic de traficant de stupefiante studiază dreptul!
Dacă asta se numește coincidență, e cea mai proastă dintre toate.Refuz să cred că soarta își bate într-atât de tare joc de mine.
– Nu am știut cine e, șoptesc pe un ton moale. Nu mi-ai spus niciodată cum îl cheamă cu adevărat și cu atât mai puțin că ar putea fi atât de aprope de noi, mă scuz inutil. Doar nu era să las un necunoscut să moară în fața ochilor mei. Am mai văzut-o o dată pe doamna cu coasa, mi-a fost de ajuns, tată.
