Zece

502 76 25

     — O luăm ușor, îi zic eu, nu-i nevoie să îmi spui totul acum. Arăți de parcă ai venit de pe șantier.

     — Inima mea e zdrobită, încerc să o reconstruiesc.

     — Observ.

     Mă uit atent la ea și văd cum chipul îi este învăluit în suferință. Poate pentru o singură zi este prea mult pentru ea. Slăbiciunea și sensibilitatea de care dă dovadă mă fac să mă simt crud, o femeie este gingașă și fragedă, trebuie să fiu mai puțin răutăcios, deși nu mă consider așa. Tot o femeie trebuie să știe să înfrunte greutățile vieții, în felul acesta o pot pregăti pentru multe alte obstacole peste care va trebui să treacă. Dragostea este doar unul dintr-o lungă listă.

     — Spune-mi ce faci zi de zi.

     — Împart pliante.

     — Și acum de ce bocești la masa mea? Nu ai o pâine de câștigat?

     — Ba da, dar... așa-i, nu-i timp să-mi plâng de milă. Doctore... ?

     Așteaptă să-i spun numele meu și mă face să zâmbesc. Îmi umezesc buzele cu limba și o las să aștepte câteva momente încărcate de dorință. Decid să-i destăinui acest mic secret.

      — Jeffrey.

     — Doctore Jeffrey, eu plec. Sper că ne vom revedea curând.

     — Ce zici să ne întâlnim din trei în trei zile?

     — Adică marți?

     — Da.

     Se ridică de la masă și încuviințează. Rămâne stabilită o nouă întâlnire în câteva zile. Nu știu cum ar trebui să mă simt căci Melody va lucra în majoritatea zilelor când Britany va veni să vorbim, am impresia că m-am băgat într-un bucluc și mă scarpin, nu știu ce să fac.

*

     Toată noaptea m-am gândit la ce este cel mai bine de făcut și am decis că este corect să rămân în relații bune și cu Britany, dar și cu Melody. Aștept să-mi ia comanda astfel încât să-mi pot cere scuze de la ea și să redevenim prieteni. Mă simt foarte ciudat, nu sunt în apele mele și din cauza asta bat nervos cu arătătorul în masă, mă cuprind fiori.

     — Bună dimineața, ce ați dori astăzi?

     O voce calmă și serioasă mă aduce cu picioarele pe pământ. Îmi ridic privirea și îmi fixez ochelarii pe nas privind prelung. Este Melody, dar nici urmă de zâmbet. Cealaltă chelneriță ne privește pe furiș din celălalt colț al cafenelei, simt cum mă ațintește cu privirea-i fulgerătoare, iar Melody așteaptă cu pixul în mână pregătită să-mi ia comanda.

     — Ce-i asta, scumpă Melody, credeam că știi ce cafea beau în fiecare dimineață.

     Un gând îmi străpunge mintea încurcată. Dacă e miracolul pe care-l aștept de atât de mult timp? Melody... Însă nu, nu este posibil. Dacă ar fi fost adevărat, ea tot ar fi știu ce cafea beau și s-ar fi comportat mai drăgăstos cu mine. Asta înseamnă că doar este supărată.

     — Îmi pare rău, puteți să-mi spuneți comanda? îmi spune tăios, simțind cum îi ies nervii printre buze.

     — Știu, știu că ești supărată, iar eu sunt un nesimțit, porc, dobitoc, cretin și tâmpit, dar primește-mi scuzele, sunt sincere...

     Își înghite nodul din gât și mă privește nedumerit. În ochi îi văd enigma pe care încearcă să o dezlege, știu și eu, știe și ea că nu vrea ca "relația" noastră să se termine aici, de aceea îmi vorbește în acest fel.

    — Uite, Melody, sunt o persoană dificilă și cred că o să mă descoperi pe parcurs dacă ești de acord să mai vorbim. Vei vedea modul meu de a gândi și poate descoperi ce șuruburi îmi lipsesc, sunt conștient de ele, am făcut o greșeală joi, când ne-am întâlnit.

     E o sâmbătă răcoroasă. A plouat ieri și în jur încă predomină aroma unei ploi fugare ce a umezit pământul uscat. Azi pot sta mai mult pe aici, sunt determinat să primesc iertarea lui Melody și să încep cu dreptul o nouă întâlnire, cred că sunt sătul să o privesc de la depărtare și să aștept să se îndrepte spre masa mea, strigându-mă "Jeff, Jeff, ce dor mi-a fost de tine!".

     Poate singură nu va veni niciodată, de aceea mă simt energic, de aceea doresc cu atât de multă ardoare să vorbesc iar cu ea, să construiesc un nou început, căci am așteptat timp îndelungat și miracolul nu s-a înfăptuit. Nu mai am răbdare.

     — Domnule Jeffrey...

     — Doar Jeffrey.

     — Credeți-mă, dacă nu ați fi aici în calitate de client, nici nu v-aș pronunța numele, dar sunt nevoită să vă ofer respectul meu. Așadar, cu câteva cuvinte, domnule Jeffrey, nu-mi veți câștiga o altă oră din viață. Nu dacă aveți de gând să vă comportați ca data trecută!

     Se întoarce cu spatele la mine și nu am altceva de făcut decât să-i privesc formele cum se rotunjesc printre mesele vechi. Nu a notat nimic pe carnet, dar aștept să se întoarcă cu ceașca de cafea, aceeași ca în fiecare zi de 7 ani.

     Prietena ei cu o tavă în mână mă spionează cu coada ochiului, sunt foarte sigur că la întoarcere va da raportul amicei sale și vor discuta împreună cât de nesimțit sunt. Poate Melody este influențată de mica scorpie și poate i-a mai și zis că m-am văzut a doua zi cu altă fată. Biata Melody va crede că-s un fustangiu, deși de când mă știe eu nu am luat cafeaua cu altcineva.

     Mă uit la ceas și deschid ziarul. Sunt sigur că nu e nimic interesant de citit, dar altceva mai bun de făcut nu am. Desigur, mai răspândesc ocheade după Melody, dar ea probabil mă bârfește cu chelnerița băgăcioasă în timp ce-mi pune otravă în cafea. Ia te uită, Jeffrey, mai ai și chef de glume, șugubățule!

     — Sper să vă placă! Melody mă anunță că a sosit și zgomotul ceștii de cafea așezată pe masă mă trezește.

     — Cafeaua sau cea care o servește?

     Îi zâmbesc ștrengar, iar ea își oprește râsul ușor rușinat. Nu sunt sigur cât este de schimbată, dar recunosc un zâmbet timid al unei domnișoare flatate de complimentele unui burlac atrăgător. Bine, totul e adevărat, mai puțin partea cu burlac atrăgător. Da, sunt burlac, dar deloc atrăgător!

     Mă obligă iar să-i admir spatele, dar o prind de mână suportând rostogolirea cănii de cafea pe jos și toate privirile ațintite spre noi. Îi dau repede drumul și mă prefac îngrijorat în privința incidentului. Melody se apleacă, iar cealaltă chelneriță vine cu un mop să șteargă lichidul maroniu impăștiat pe jos.

     Da, chiar vreau ca azi să repar lucrurile stricate la ultima noastră întâlnire, deci voi face cam orice este necesar pentru a-i arăta că nu sunt un tip oarecare și nu va regreta dacă îmi va acorda o șansă.


Doctorul de sufleteDescoperă acum locul unde povestirile prind viață