13. Mai mult decat fericita!

Începe de la început

,,Da, asa este. Haide sa mergem! Sti ce ai de facut, nu?" am intrebat eu plin de emotie. Gandul ca am sa o strang in brate imi dadea fiori. Nu stiam sigur ca asa va fi, dar aveam o presimtire ca lucrurile aveau sa mearga foarte bine.

,,Da! Termina ce mai ai de facut si ne vedem in aproximativ jumate de ora." 

,,Perfect, ai grija ce faci", m-am asigurat eu.

,,Stai linistit, prietene." 

A batut palma cu mine si a plecat. Am stat si m-am gandit: dupa toata starea nasoala de ieri, acum urma sa traies un moment de care imi voi aminti toata viata. Nimic nu ma va opri din a transforma totul in complet altceva, in ceva mult mai bun!

Grace's POV

Aveam o idee, una pe care nu am spus-o nimanui. Ma gandeam foarte atent cum as putea sa o duc la indeplinire, dar cu cat analizam mai in detaliu, parea prea prostesc sa ii mai dau valoare. Am inceput sa plang.

,,Grace ce ai patit?" m-a intrebat mama ingrijorata.

,,Cum ,,ce am patit''? Aveam o idee ca sa ma impac cu Luke, dar totul se duce de rapa."

,,De ce? Ce s-a intamplat?"

Am inceput sa plang si mai tare, iar mama nu stia ce s-a intamplat cu mine. Nu ma mai puteam opri ca sa ii raspund, asa ca m-am asezat si mi-am pus capul in palme.

Mama s-a apropiat de mine.

,,Grace, linisteste-te!" a spus ea, imbratisndu-ma. ,,Se va rezolva problema ta cu Luke. Daca tu iti doresti asa de mult sa fie totul bine, cred ca si el vrea."

Ma gandeam la ce spunea si am incercat sa ma calmez. Sper ca ma va ierta pentru ca nu l-am inteles. Sper doar ca lucrurile sa revina la normal, chiar daca nu il voi impresiona cu nimic special. Tot ce trebuie sa fac este sa ma duc direct la el si sa nu il las sa vorbeasca. Ma voi duce sa imi cer scuze si sper ca el sa ma ierte la randul lui.

M-am oprit putin din plans si mi-am ridicat capul, uitandu-ma la mama mea care tocmai s-a tras din imbratisare. Mi-a prins obrazul cu mana si mi-a spus:

,,Grace, scumpo, nu mai plange, o fata asa frumoasa ca tine nu merita sa aiba ochii tristi!" 

Am pufnit. Replica ei mi-a readus buna dispozitie.

,,Multumesc, mama, te iubesc mult de tot!"

,,Si eu pe tine!" 

Ne-am imbratisat si in momentele acealea am simtit ca sunt mult mai increzatoare.

,,Sper ca ma acceptati si pe mine!" a spus tata din pragul usii.

Am ras si am deschis mainile, lasandu-l sa vina alaturi de noi. 

,,Sa stii ca de orice baiat care te va face sa plangi vreodata, va avea grija tata de el!" a adaugat cu glasul lui hotarat, facandu-ma sa rad si sa imi dau seama ca a ascultat tot ce am vorbit cu mama.

,,Tata! Ai ascultat cumva discutia mea cu mama?" am spus eu cu sprancenele ridicate, uitandu-ma cu mirare la el.

,,Pai, nu chiar am ascultat, pot spune mai mult "am avut grija"!"

,,Tata!! Vorbeam cu mama!"

,,Stiu draga mea, dar un tata trebuie sa stie ce se intampla cu fiica lui. Altfel cum pot avea grija de tine?"

Am oftat si mi-am dat ochii peste cap. Este tatal meu, incerc sa il inteleg, probabil ca isi facea griji. Plansul meu a rasunat in toata casa.

,,Bine. Nu-i nicio problema. Oricum nu era asa de important." am spus eu, zambind.

In The Heart Of The ForestCitește această povestire GRATUIT!