E ciudat cum nici macar nu l-am văzut încă si numai gândul asta imi face inima sa îmi bubuie în piept.Nu voiam sa îi aud pe Noah cum imi spunea despre convenția pe care a avut-o aseara cu el.
Sau cum vrea sa isi ceara scuze,sa îndrepte lucrurile,sa ma roage sa îi mai dau o sansa si sa între din nou in viata mea,lasandu-ma iar cu inimă in bucăți .
Asa ca am plecat.Nu i-am spus Giei sau altcuiva ca plec.Mi-am luat geaca si am ieșit pe usa.Aveam nevoie sa stau un timp singură.
Doar eu si gândurile mele.Nu voiam sa stiu de ce a decis Mason sa se întoarca,de ce avea Noah de spus si mai știu eu ce.Inima mea avea nevoie de liniște.Si poate ca si eu la fel.
Nu îl pot uita sau sa încetez să îl mai iubesc,pentru ca la naiba,nu exista nimeni in afara de el pentru mine.Doar el ma poate face sa îl iubesc si sa îl urasc în același timp.
Si plecarea lui ma durut.Inca doare.Si poate ca inca ar mai fi durat,daca nu decidea sa se întoarcă.Nu stiu motivul sau scuza,dar voia sa îndrepte lucrurile.
Iar Mason e ultima persoana care și-ar deschide din nou sufletul in fata mea.Nu din nou si poate niciodată.
Si poate ca asa e cel mai bine.Poate ca ne trebuie o pauza.Una permanenta.Soarta ne tot spune ca nu ne potrivim.Ca ar trebui sa renunțăm cat încă inimile noastre nu sunt încă distruse complet încât sa nu mai poată iubi pe altcineva.
Mi-am strâns haina mai bine pe mine si am taiat-o spre casa.Preferam oricand sa ma cert cu mama decât sa vorbesc despre Mason.
Am nevoie de o afurisită de distragere.Sau de o masina a timpului.Sau de ceva cu care sa îmi dau in cap,sa fac amnezie si sa îl uit dracului macar pentru câteva secunde.
Am urcat scările si am apăsat clanta pentru a intra.Cand am intrat si l-am vazut așezat pe scari,cu capul in jos,cu degetele împletite,îmbrăcat tot în negru,inima mi sa oprit în loc pentru a doua oară.
Am înghițit în sec,am tras aer în piept și am închis ușa în urma mea.Sunetul usi inchizandu-se la facut sa își ridice privirea si sa ma privească direct în suflet.
-Acum te-ai gandit sa apari? Îl întreb in timp ce îmi dau haina jos.
Cum de nu e nimeni acasa cand am nevoie? Oare de cand aștepta aici? Oare de ce imi pasa atat de mult? Oare de nu pot renunța la el si gata?
-Scuze,așteptai pe altcineva? îmi spune cu sarcasm.
Am făcut un pas spre el,încleștându-mi pumnii.
-Cat de nemernic poti sa fii?
-Cam cat de nemernic îmi permiți tu sa fiu.
-Ieși! arat cu indexul spre usa.
Acesta se ridică în picioare,face un pas spre mine si ma fixeaza cu privirea.Privirea vechiului Mason.Nu se schimbase.
-De ce? ma întreabă.
Pentru ca îmi distrugi inima si sufletul cu fiecare minut petrecut în preajma mea.
-Te rog,iesi! Și ieși si din viata mea,daca tot faci asta.
-Tot tu crezi ca esti aia rănită dintre noi doi?
-Scuze,tu esti cel rănit? Ce naiba ți-am facut eu tie ca sa te rănesc?
-Inca îmi mai pui intrebarea asta stupidă?
Stiam deja ce făcusem ca sa îl rănesc.Dar in momentul asta,nu îmi mai pasa ce scot pe gura.Era si inima mea în joc,nu numai a lui.
-Ti se pare ca as avea un raspuns?
-Esti incredibilă! Nu stiu daca te prefaci sau doar esti doar nemernica.
CITEȘTI
Războiul Inimilor
Random(ÎN CURS DE RESCRIERE) Mason reprezintă ceea ce urăște Zaria cel mai mult la un băiat.Rece,periculos și iute la mânie,doar gândul că l-ar avea prin preajmă ar face-o să se răsucească pe călcâie și să o ia în direcția opusă. Dar,cum opusele mereu se...
