-Ce dracului aveai impresia ca faci sărind de pe acoperișul ala? începe să țipe la mine.
-Oh,mai scutește-ma! Chiar nu am chef de falsa ta îngrijorare în momentul asta,îi spun fără să îl privesc.
Am înțeles.Toata lumea își face griji pentru mine.Toata lumea vrea sa ma știe în siguranta.Doar ca el ma vrea în patul lui si mama căsătorită si cat mai departe de ea.
-Ce dracului e cu tine?
-De ce te intereseaza? Nu ar trebui sa îți faci griji ca Amelie te căuta sau pentru cursele de săptămâna viitoare?
-De cand îți pasa ție de asta?
-Nu îmi pasa.Caut doar un motiv sa te fac sa pleci.
-După cum vezi,nu merge.
-Vad si eu asta.Uite,pufnesc pe nas.Nu am sărit de pe acoperiș ca sa îți dau ție sau Giei un motiv pentru care ar trebui sa va faceți griji pentru mine,îi explic deși nu știu de ce dracului ma mai oboseam.
Nu e ca si cum ar intelege vreun cuvânt din ce îi spun.
-Si atunci de ce dracului ai facut-o? ma întreabă nervos.
Ma sprijin cu palmele de marginea chiuvetei si strâng din ploape.De ce trebuie sa apara mereu în cele mai proaste momente? Ce dracului tot încerca sa fac? Ce cauta în seara aia la mine acasa? Ce naiba cauta aici,cu mine,luându-mă la întrebări de parca i-ar fi fost frica sa ma piardă? Simt ca o sa îmi crape dracului capul de tot.
-Am motivele mele,bine? Nu trebuie sa îți bati tu capul cu asta.Nu voiam sa atrag nicio atenție asupra mea sau sa încerc sa ma sinucid.Am niște probleme si pur si simplu nu voiam sa îmi mai pese.
-Puteai face orice altceva.Dar nu sa sari după acoperișul unei case când ai aiureala aia de frica de înălțimi.
-Nu era atât de înalt încât sa îmi declanșeze un atac de panica.Acum,poți sa te calmezi dracului? Cred ca mai ai puțin si îți explodează o venă.
-Esti complet țignita!
-Stiam deja asta.Altceva nou nu m-ai ai sa îmi spui?
Brunetul a bufnit pe nas și pentru cateva secunde a încetat sa mai clipească.Din cine stie ce motive era aici cu mine.A venit dupa mine de parca s-ar fi temut pentru viața mea.
Toata chestiile astea ma dau complet peste cap.Deja plânsesem destul.Eram doar nervoasă si voiam sa nu îmi mai pese atat de mult.Voiam sa uit.M-am îndepărtat de chiuvetă si m-am așezat pe marginea căzi,cu coatele pe genunchi.
Nu stiu de ce conversatiile noastre sunt atât de..habar n-am cum sa le descriu.Uneori sunt vulcanice,uneori seci,uneori calme.Suntem prinsi intre furtuna si mare liniștită.
-Ce naiba cautai în seara aia la mine? îl întreb jucandu-ma cu brățara de pe mâna de la Gia.
Era de culoare roșie si avea inițiala mea.Habar n-am unde o gasise,dar în momentul asta era cel mai prețios lucru al meu.
Lantisorul de la mama deja se pierduse pe undeva prin camera lui Mason.Ma intreb daca la gasit prin tot dezastrul ala din camera lui.
-Am iesit la plimbare,spune așezându-se lângă mine.
Și-a trecut limba peste buza inferioara și și-a băgat mâinile în buzunare.
-Ai dispărut ca o fantomă.
-Ai intrat în viata mea ca un tsunami cu par des si ochii de criminală.
Habar n-am cum începusem sa rânjesc la aluzia asta.Parca l-aș fi traumatizat pe viață.I-am simtit de atâtea ori inima cum bate încât simt ca îi cunosc fiecare moment în care devine vulnerabil în preajma mea.
CITEȘTI
Războiul Inimilor
Random(ÎN CURS DE RESCRIERE) Mason reprezintă ceea ce urăște Zaria cel mai mult la un băiat.Rece,periculos și iute la mânie,doar gândul că l-ar avea prin preajmă ar face-o să se răsucească pe călcâie și să o ia în direcția opusă. Dar,cum opusele mereu se...
