Patru

790 124 15

     — Dacă îmi permiți, aș putea să îți fiu de ajutor într-un fel.

     — Nu ai cum să mă ajuți.

     Își șterge subtil lacrimile, însă îi văd clar ochii roșii care își îndreaptă spre mine privirea. Mă analizează, îmi descoperă trăsăturile și mă soarbe pofticioasă, iar eu ma uit la ea cum încearcă să-și controleze tremurul din mâini.

     — Ești din ce în ce mai interesantă, știi?

     Se înroșește iar și își scoate telefonul din buzunar, încercând să mă păcălească cu vechiul truc "Oh, dar uite cât e ceasul, trebuie să plec!".

     — Umm, eu nu ar trebui să mai zăbovesc pe aici! Îmi cer scuze pentru deranj.

     Se ridică furtunos de pe scaun și scoate din geantă niște bani mototoliți, dar nu-i dau voie să îi lase pe masă. O prind de mână puternic și îi zâmbesc cuceritor, o asigur din priviri că voi plăti eu, iar ea, încercând să-și stăpânească emoțiile, se smulge din strânsoarea mâinii mele.

     — Eu sunt aici în fiecare dimineață, te mai aștept!

     Se întoarce vijelios și aproape fuge din cafenea, lăsând în urmă un parfum de școlăriță îndrăgostită. Numele ei este Britany și habar nu am câți ani are, dar mi-ar plăcea să o revăd, să-i descopăr tainele ascunse și să o învăț să fie femeie. Pentru că acum e fragedă, e o copilă timidă, fără putere și gândire matură, pe care toți o pot manipula și de care toți pot profita. Aș putea să-i devin profesor.

*

     În sfârșit este joi. Trebuie să mă întâlnesc cu Melody și sunt nerăbdător. Astăzi m-am aranjat într-un mod diferit, mi-am dat părul cu gel, l-am pieptănat bine și mi-am luat o cămașă nouă. Desigur, nu am uitat de parfum, pe care nu am mai pus mâna de câteva luni, de la Anul Nou.

     O aștept de vreo zece minute la masă. I-am spus chelneriței să revină peste puțin timp ca să comand, s-a uitat cu coada ochiului la mine, amuzată. Cred că și-a dat seama după îmbrăcămintea mea că mă întâlnesc cu cineva. Nu știu de ce am ales să fac asta, probabil Melody va crede că vreau să o cuceresc, dar de fapt altul este scopul meu. Acum mult timp obișnuiam să fiu cochet, înainte să devin Jeffrey Monotonul și să fiu clientul cel mai fidel cafenelei, colindam cluburile și barurile cu iubita mea și ne simțeam minunat.

     O văd intrând în cafenea zâmbitoare și ușor timidă. Clopoțelul îi anunță sosirea, iar câțiva clienți își îndreaptă privirea spre ea. E îmbrăcată lejer, cu o rochiță destul de scurtă, de vară, cu model de flori galbene. Și-a dat cu luciu de buze discret, asortat cu poșeta ce o poartă într-un mod elegant. Am uitat ce se ascunde în spatele uniformei de chelneriță, un trup gingaș și la fel de fragil ca acum mulți ani când i-am descoperit formele virgine. Zi magnifică, înainte să știu cum se va scurge timpul.

     — Bună, domnu... scuze, Jeffrey, se corectează ea rapid.

     Mă ridic și îi sărut mâna catifelată. Simt cum o cuprinde un mic fior de plăcere provocat de atingerea buzelor mele nebunatice. Totuși rămân un cavaler și îmi dezlipesc rapid petalele umede ce nu au mai sărutat de ani întregi. Melody roșește copilăros și se așează pe scaun, iar chelnerița rămâne surprinsă să o vadă cu mine. În mintea ei cred că are deja scenariul, am venit aici atât de mult timp doar să o cuceresc, iar acum am reușit. Desigur, nu e așa, pe Melody o cunosc de mult mai mult timp, dar nu mai contează această poveste.

     De data aceasta, comand un nou fel de cafea, căruia nu-i pot pronunța bine numele, iar Melody îmi urmează preferința. Cred că a început miracolul pentru mine, în sfârșit am decis să-mi schimb destinul și să-l abordez eu. Cu toate că am început banal, cu o replică neprevăzută, am ajuns aici, față în față cu ea. Mi-aș dori ca totul să revină la normal, dar ea nu dă semne că ar ști ce încerc să fac. Sunt puțin dezamăgit, dar încrezător.



Doctorul de sufleteWhere stories live. Discover now