Am luat o lingură din bolul cu cereale si am început să dau la întâmplare posturile.Ploilea astea de vară nu s-au mai oprit timp de 2 zile.
De obicei,cand nu pot ieși afara, mănânc ceva si încerc sa gasesc ceva cat de cat decent de văzut la televizor.
Pana si Gia știa de activitățile mele pe timpul furtunilor.Îmi era puțin dor sa stau îmbrăcată în pijamele toata ziua si sa nu fac nimic.
Si sunt puține momente cand mama nu da buzna peste mine ca sa ma întrebe de ce sunt încă în pijamale si nu fac ceva mai productiv cu timpul meu.
Sper doar ca se va opri în curând.Ultimul lucru pe care îl vreau este sa rămân fără curent tocmai de ziua mea.Habar n-am cand zilele au trecut atât de repede.
Cu tot ce sa întâmplat cu Mason si celelalte evenimente,ma mir cum de mi-am mai adus aminte.In ultimele zile,cand am stat numai în casa,m-am gandit numai la seara în care l-am sărutat pe Mason intenționat.Si asta doar ca sa îl ajut.
În acel moment,nu m-am mai putut gândi decat la faptul ca vreau sa gandesc o cale de al ajuta.De al scoate cumva din șocul acela.Toata senzația aia pe care a simtit-o,ma facut sa îmi dau seama ca nu este atât de indiferent pe cat pretinde.
Îi e frică,dar preferă să se ascundă.Prefera sa fie mereu acel gen de baiat care vrea sa de-a mereu impresia ca nimeni si nimic nu îl poate doborî.
Iar eu îmi dau seama ca si oamenii sunt la fel de buni din a ne ridica sau a ne face sa ne prăbușim.L-am lăsat pe Mason sa îmi între printre gânduri.
Unde eram acum câteva săptămânii cand eram fata care îl sfidam fara probleme? Unde este acea eu? Unde sa dus fata care ia promis Giei si ei însăși ca nu va simți nimic în legătură cu el?
Aveam prea multe întrebări și prea puține răspunsuri.Capul meu este o tornadă în acest moment.Sunt pieduta în labirintul care îmi desparte inima de creier.
Sunt confuză mai mult ca niciodata.Chiar am inceput sa simt ceva pentru el? Sau doar încep sa ma mint de una singură în ceea ce îl privește? Chiar simte ceva pentru mine? Chiar simt ceva pentru el? L-am sărutat pentru al ajuta sau chiar am vrut s-o fac?
Un ciocănit scurt mă trezește la realitate,iar înainte să pot spune macar "Intra",mama dă buzna în camera mea, uitandu-se la mine de parca as fi o prințesa pufoasa si prețioasa de la castel.
-Ce-i? dau nervoasă drumul lingurei din mână,în castron.
Chiar nu aveam chef acum de predicile ei.Aveam propriile mele probleme de rezolvat.Sentimente amestecate,ganduri care nu ma lasa sa dorm noaptea,sentimentul asta ciudat pe care îl am în stomac de fiecare data cand ma gandesc la tot ce sa întâmplat între mine si brunet în ultima lună.
-Dacă tot nu ai altceva mai bun de facut decat sa stai îmbrăcată toata ziua în pijamale si sa manânci cereale la cina, mai bine vii cu noi sa revedem niste prieteni din vechiul nostru oras,îmi spune entuziasmată.
-Zic pas,spun scurt.
-Nu era o sugestie,îmi explică clar.
-Nu vin.Nu voi sta câteva ore bune sa ma plictisesc la masa cu niste oamenii pe care nu îi cunosc.
-De ce trebuie sa fii mereu atât de încăpățânată? De ce nu poti spune doar da si sa nu mai faci atâta circ?
-De ce nu poti înțelege un cuvânt format din două litere si să o lași balta?
-Inca faci ce spun eu,Zaria,ma amenință.
-Nu ma poți obliga,spun printre dinți.
-Chiar vrei sa te târăsc până la masina aia?
CITEȘTI
Războiul Inimilor
Random(ÎN CURS DE RESCRIERE) Mason reprezintă ceea ce urăște Zaria cel mai mult la un băiat.Rece,periculos și iute la mânie,doar gândul că l-ar avea prin preajmă ar face-o să se răsucească pe călcâie și să o ia în direcția opusă. Dar,cum opusele mereu se...
